Masca

on December 23, 2008 in Oglinda

În decembrie, graţie unor oameni care nu mă uită, am făcut animaţie, costumată în pinguin.
Nu înţelegeam de ce încă mă cramponez de faptul că dacă fac reclame sau telenovele, mă prostituez, în condiţiile în care prietenii îmi spun în cască discret, ca şi animaţia, tot aia e…
… Ei bine, ador să mă joc cu copiii, să îi fac pe oamenii mari să zâmbească de sărbători, să dansez şi să împart fluturaşi pe stradă, de Crăciun.
Protejată de costumul adorabil, pot fi EU, deşi, paradoxal, sunt un personaj…
Şi am înţeles.
Costumul nu este o deghizare pentru mine, ci un mijloc prin care cei care mă văd se dezinhibă. În era comunicării virtuale, întâlnirea cu o mascotă pinguin are acelaşi efect: relaxare şi voioşie, căci nu există pericol.
O dată costumul dat jos, ochii mei vioi întâlnesc aceleaşi priviri cenuşii, în care întrezăresc tristeţea noastră profundă.

Leave a Reply