Cristina împlineşte azi 30 de ani. Şi, noaptea trecută la ora 12:05, toată haita, înarmată cu flori şi cu o prăjiturică în vârful căreia trona o lumânare aprinsă, se pregătea să păşească tiptil pe holul adormit de la etajul trei, ca infractorii.
Scopul era să ne aliniem pe şest în faţa uşii, să batem timid, să ni se deschidă (aveam complicitate cu soţul Cristinei), şi să cântăm la mulţi ani cu talent, dar în şoaptă, să nu trezim copilul. După care să mergem pe hol, la ţigara de prietenie.
Numai că, nu ştiu cum draq se face, taman în momentele solemne, când ar trebui să fim şi noi serioşi şi pătrunşi de importanta momentului, da un râs în noi, din ăla, bolnav, de te apuca şi pişu.
În loc să glisam, invizibili şi muţi pe coridor, ne-a apucat o hohoteală, care a devenit molipsitoare, şi pe care nu o putea opri nici poliţia.
Ne-am sâsâit reciproc, uitându-ne cu reproş unul la altul până când ne pufnea râsul şi mai tare, ne-am înghioldit, bref, s-a dus naibii tot camuflajul, căci dacă ne-ar fi gâdilat în talpă, tot nu am fi râs atât de mult, necontrolat şi neoprit.
Mă mir că nu au chemat organele, vecinii. Cred că le-a fost frică.
Din fericire, Cristina dormea beton, dar atât de beton, încât nu se lasa trezită de soţ, spre disperarea bietei lumânări care nu mai făcea faţa la atâtea răsuflări pufnitoare.
Cântecul, în loc să iasă pasionat şi şoptit, s-a transformat într-o behăială entuziasta de cor madrigal (da, cred că de asta nu au chemat vecinii poliţia, s-au dumirit că hoţii, de regulă, nu intra în casa omului intonând tare la mulţi ani!).
Cristina a fost, aşa cum ne-am propus, surprinsă şi fericită.
Azi urmează partea a doua. Petrecerea de pe coridor şi cadourile. Am aflat la timp ca doi dintre noi vor să îi cumpere papuci. Dată fiind situaţia hilara, o să ne împărţim pe căprarii: Nicu o să îi cumpere papuci de casă, şi eu o să îi cumpăr papuci de hol. Dacă se mai iveşte vreun inventiv care vrea să îi cumpere papuci, au rămas opţiunile: papuci de baie şi papuci de stradă.
Următoarea vizată, căci se apropie aniversarea ei, e Gabi. Să vedem ce îi pregătim şi ei.
