Fâlfâitoare titluri în ziare, opăreli şi excitări de jurnalişti ce operează cu microfonul, popi cu barbă lungă şi minte goală, uranii logoreice, politicieni sentenţioşi, o masă eterogenă s-a năpustit să sugă din subiectul fierbinte: “Mamă la 67 de ani!”
Anateme, “să te ierte dumnezeu, domnule doctor, pentru ceea ce ai îndrăznit să faci”, “aţi forţat mâna lui Dumnezeu”, chicoteli, dispreţuri, şi multă, multă inteligenţă care emană graseiat numai pilde şi citate din biblie…
Penibil! Un circ meschin şi lătrător, mentalităţi ivite peste noapte din goliciune sufletească, purtări de vulpe cu ochii la struguri, frustrări personale, frustrări personale, frustrări personale…Şi ca să poarte un nume, au sărit pe un fapt miraculos, simplu şi curajos: o femeie căreia i-a fost refuzată maternitatea de către bărbatul cu care şi-a împărţit ani buni din viaţă (cine nu cunoaşte problema asta, a idiotului iresponsabil?), decide şi încearcă, timp de ani buni, să aibă un copil.
Şi reuşeşte.
Hulitorii s-au repezit, îmbăloşaţi şi sfătuitori, la jugulara femeii, pe motiv de vârstă… Mai ales bărbaţii, dar îi înţeleg, unu, pe la vârsta asta ei nu-şi mai folosesc dicul decât să se pişe pe el şi doi, li s-a zbârlit pielea, cum să facă fomeia copil fără bărbat copulator?
… Ce îngrijorare a cuprins o întreagă ţară, că o să moară mama, şi rămâne copilul, vaai, ce imoral…De miile de copii aruncaţi după naştere nu mai zice nimeni nimic…Şi apoi, cine îi garantează, chiar şi unei mame de 20 de ani, că va trăi până cînd copilul ei se va face mare? Nimeni.
Faptul e simplu: o femeie devine mamă. Dar trăim într-o ţară unde e mai important să îţi scuipi vecinul, decât să-ţi analizezi bîrna…
Mă rog ca mama şi fetiţa ei să fie sănătoase şi fericite, cât timp o vrea Dumnezeu.
Şi sunt fericită pentru ele, cu trei semne de exclamare.
