Bântuie cu aroganţa şi urâtă cu spume prin facultate o absolventă de regie teatru (absolventă acum vreo douăzeci de ani). Nu ştiu prin ce cai, că mi-e şi groază să aflu, a ajuns profesoara de regie. O nulitate de care, evident, nu a auzit nimeni ca să poată lega realizarea vreunui spectacol de numele ei.
Rea. Cultiva răutatea cu voluptate…Se pare că este o lege nescrisă: cu cât eşti mai loaza, cu atât eşti mai rău…
Boscorodeşte studenţii, îi umileşte pe oamenii din administraţie, se dă deşteaptă şi se vântură precum cabinetul numărul doi, suflând venin pe coridoare…
I se spune “lapuşneanca”, pentru că, deşi nu o vrea nimeni, “eu vă vreu”.
Întâmplarea face că, venind în vizită un grup de studenţi-actori suedezi prin şcoală, drumul şi obligaţia mea de servici să se intersecteze cu această matracucă.
S-a scuturat subit de toate obligaţiile care îi reveneau, acelea de a avea grijă de grup, aruncându-mi mie în cârca nu numai problemele grupului, ci şi problemele pe care ea le-a creat, penibil.
Trec lin peste faptul că eu, fiind un om extraordinar, m-am făcut iubita instantaneu de aceşti străini, cucerindu-i spontan şi având o deosebită grijă de ei. Ca să ajung la ceea ce, la început a fost uimire, mai apoi jena şi, în final, umilinţa… Răzbunată.
Detaliez: de faţa cu mine, scorpia vorbeşte frumos. În şedinţe sau întâlniri la care participa şi rectorul, brusc, din neant, fără să aibă nici o legătură, se trezea că, în gura mare, se luă de mine, făcându-mi reproşuri absurde, din plăcerea rea dar voluptoasa de a înjunghia pe cineva. Bunul meu simţ şi respectul m-au oprit de fiecare dată înainte de a scoate olteanca din mine la suprafaţa.
… Zilele trecute, absolut gratuit, începe să urle la mine de faţa cu străinii… O temperez cu voce şuierătoare şi cu privire de sticlă, simţindu-mă ca un kkt ca oamenii ăştia care mă văzuseră numai zâmbet asista, fără să înţeleagă, la un conflict iminent…
O oră mai târziu, când o întâlnesc fantomând pe coridoare, îi punctez: “Nu-va-per-mit-sa-imi-vor-biti-u-rat! Vă interzic să ridicaţi vocea la mine; nu sunt nici fiica dumneavoastră, nici sclava pe moşie!! Sper să vă fie foarte clar!!!”
… Fetele de la administraţie îmi şoptesc în cască, mai târziu:”O să te cace în consiliu, că aşa face vipera asta… Doamne, ne-ai răcorit pe toate, ca umileşte pe toată lumea…Ai grijă”
Mărturisesc că mi s-au zburlit, de frică, doua găini pe mână. Ce mă fac eu dacă imbecila asta mă critică în consiliu şi îmi ia, în felul acesta, caii de la bicicleta!?… Ghiv mi a breik…Nu s-a născut încă loaza aia care să mă ingenunchieze prin răutatea şi nesimţirea care o caracterizează…
Pe mine mă îngenunchează numai bunătatea şi respectul, în faţa cărora plec capul cu smerenie.
…
