Archive for January 17th, 2005


Mi s-a măritat bărbatul! Părăsitorul meu, iubitul meu, cel care a plecat, umilindu-mă ca pe o otreapă, vociferând ca el vrea libertate şi multe femei, s-a măritat (aşa se zice când se mută fata în casa bărbatului, nu?).
… M-am trezit cu el la uşa biroului meu, cu un pretext minor, cu nişte acte, având ochii fremătători, tulburaţi de dor şi iubire. Nemărturisita verbal, bulbucata la nivel vizual.
S-a măritat. S-a mutat în casa unei fomei, pe care a şi angajat-o la firma lui. O echipă completă.
Faptul că noi ne vedeam numai seara era prea mult. Faptul de a se vedea cu asta 24 din 24 e numai bine. E fermecător, şi mi-am dorit şi eu mult această ipostază, să fiu lângă persoana iubită mereu. Eu nu am avut parte, nu meritam onoarea. Ea, da.

Am înţeles din spusele lui ca eu am fost părăsită pentru că eram mai mare ca el, şi pentru că eram inteligentă (huh), “ceea ce este frustrant pentru un bărbat”.

Aşadar, e bine şi pace. Riguros cu prostiile prin care îşi strică viaţa, părăsitorul meu acţionează numai în funcţie de ochii lumii, dând la kur inima care îi vorbeşte pe altă limbă. A renunţat la o relaţie care îl îmbogăţea şi îl înălţa spiritual, numai pentru că da mai bine să ai lângă tine o femeie de aceeaşi vârstă. E o combinaţie bine garnisita: în budoar, linişte şi pustiu, în societate, cuplu. Sună cunoscut? Sigur că da, 99% intre cupluri funcţionează pe baza acestei ecuaţii.
“E reconfortant.”, zice el. Da, aş adăuga eu, însă de loc stimulativ.

Îmi amintesc că, atunci când m-a părăsit, i-am spus, cu lacrimile şiroind din gât, şi împletite patetic pe bărbie: “Să îţi dea Dumnezeu ceea ce meriţi!”
Şi Dumnezeu i-a dat exact ceea ce merită. O femeie care este absolut altfel decât mine.
Ca să îi aducă aminte veci-pururi că a plecat ca un bou inconştient, iubindu-mă, şi că va trăi ca un prizonier, încercând să pară că are apele calme.
Iată că nu e totul nedrept în viaţa: a plecat să-şi găsească libertatea, şi a sfârşit prin a-şi îngenunchia singur această libertate, priponindu-se lângă o biată femeie… Aşa, da, gândire tânără!…Şi mai zicea că sunt eu bătrâna…

…Se pare că singurul om realmente liber de pe aici am rămas eu…