Jurnalul lui Manon.

Ah, well, m-am întors.

În București e cald. Cald ca aburul fierbinte de bucătărie, lipicios și jilav.
Mi-am uitat plămânii la mare și nu mai știu cum se respiră ne-aerul ăsta. Ah. Cu paiul invizibil.

Dar ce văd, în zare? Copaci care se agită? Se stârnește un furtunel? Vine ploaia bine-mi pare?

Vă pup, dragii mei scumpi. Aștept să se așeze bronzul și excursia pentru a scrie impresiile.

*

Această postare este un test. Verific ceva. Pupăturile adresate vouă sunt reale.

Am postat pe facebook “deci plec la mare” si puf!, like-uri, iuhu-uri si indrumari discrete gen “relaxeaza-te!”, de la dragii mei dragi.

Aia cu relaxarea tine de faptul ca i-am speriat pe oameni cu boscorodelile din jurnal, insa multi stiu ca asa sunt eu, cu limba ascutita.

Nu mai prestez rolul drama queen decat in amor, si ala nu e prin zona.

In privinta sarcasmului, mna, ascund si tristeti minore dar si sperante trecute de varsta majoratului.

Fara modestie, dincolo de pamflet si de, uneori, cinism, nu cunosc un om care sa se bucure mai mult ca mine de compania celorlalti si de viata. Deci n-am nici modestie, ete.

Boon.

Am terminat cu introducerea, ma lansez in cuprins.

Cand mergi la mare, esti turist. Mirosi briza, te faci rac sub raza, papi, te deshidratezi si bantui printre ceilalti bucurosi care umplu zona.

Eu cred ca de data asta suntem in misiune.

In primul rand ca mi-am reconfirmat: daca oamenii sunt misto, nu conteaza locul.

Sa explic.

Ne-am cazat la hotelul de pe plaja.

Din motive neelucidate, camerele nu au vedere spre mare, acolo este plasat coridorul ingust pe care te strecori spre odaie.

Odaia are vedere la lacul din spate.

E sublim.

Intre lac si hotel, cam la zece metri, este drumul national.

…Pe care circula soferii, non stop.

Am remarcat ca geamurile termopane nu izoleaza fonic.

But who cares? Gazda este o femeie care zambeste frumos.

Plaja e la doi metri. Nu sunt multi oameni prin zona, deci ai un sentiment de usoara oftare si nostalgie.

But who cares? Aia care sunt pe acolo n-au fite.

Daca ni se face foame, trebuie sa mergem cativa kilometri pe jos, pana cand gasim un restaurant.

Who cares? Facem miscare, baby!

… De aia zic, nu suntem in vacanta, ci in misiune. Sa curatam dorurile aprige, sa punem in miscare celulele, sa nu dormim, pentru a ne rasfira, a doua zi, sub soare.

Vede cineva aici vreo drama?

…In afara de mine? :- P

Ii pup pe toti cei care imi sunt dragi si intra in jurnal pentru a vedea ce fac fetele.

Fetele sunt cuminti, mai stau putin la mare.

Pana cand scapa de orasul din ele.

N-am diacritice, caci scriu de pe laptopul Mariei.

Am reusit sa plec undeva fara computerul personal. Si acum imi potolesc setea de scris cu un pitic fara diacritice.

*

Culeasa de pe drum, o perla de-a Mariei:

– Auzi, Nona, da’ Valul lui Traian, satul asta sau comuna, ce dracu’ e? Oras?

No comments. Caci am murit de ras.

*

Va pup, din nou, si va doresc soare in inima. E acolo, soarele.

Eu sunt tot aici.
Manon.

Deci vineri mâine plecăm la mare. Iar.

Noi două, ca fetele, și întregul București, ca dezertori de metropolă.

O să fie fun pe drum, cu mașinile aliniate botuț la funduț, în viteza melc melc codobelc.

Pup cititorul.

Și sper în paranteză ca atunci când mă întorc să fiu bronzată și cu moțul de păr crescut la loc, fetiță sexy, gen.

Vise.

*

Ete. Lambada, anyone? 😉

Bună, Manon.

Îţi crescuse părul şi ţie. Aveai o alură eminesciană, deci masculină deci nasol.

Şi ţi-ai luat curaju-n dinţi şi te-ai tuns un pic la ceafă, să nu mai fie acolo fotbaliştii ăia care nu se ridicau cu gel.

Chiar. Din ce or face ăştia gelul de păr.

Nu vreau să ştiu. Probabil că din superglue.

Cu perişorii de la ceafă ajustaţi artistic, semănai cu Veronica. Veronica e fetiţă. Ah. Ce bine.

Dar tu vrei mai binele.

Aşa că azi ai fost la coafor. Să te rotunjească puţin.

A rotunji, la coafor, este echivalent cu a reteza. Uitasei? Uitasei.

Boon.

Tristuţ, Manon? Eşti tristuţ?

Pune o poză cu tine pentru cititor aici, că nu e frumos să scrii doar pentru tine, da?

Da.

Hai, curaj!

OK.

Poză cu mine, despărţindu-mă cordial de coafeză.

↓

HOW TO IMPRESS A WOMAN:

Compliment her
cuddle her
kiss her
caress her
love her
stroke her
tease her
comfort her
protect her
hug her
hold her
spend money on her
wine & dine her
buy things for her
listen to her
care for her
stand by her
support her
go to the ends of the earth for her

*

HOW TO IMPRESS A MAN:

Show up naked.
Bring Beer.

– Alo, Şefu? Iertaţi deranju, sunt Măciucă.
– Ce vrei, bă? Sunt la masă.
– A, pardon. E ora 3, credeam că de la 12 până acum ați termenat și nu mai sunteți la masă.
– Nu sunt, bă, dar dorm după masă. Ce-i? Suflă repede, că am treabă.
– Deci cu maşinile parcate ilegal pe Călăraşi. Alea de ridicat. Am numărat prima dată opt. Pe urmă au ieşit doar trei la dat amendă şi săltare. Din care două au dispărut când au văzut maşina noastră. A rămas una, un Logan amărât pe avarie. O săltăm pe platformă?
– Una? Puţin. Nu ies amenzile la normă. Umflă-le pe toate fără discuţii, că și-așa a zis domnul comandant Capdefier să nu protejăm pe nimeni.
– Păi… Din celelante 5,  jeepu ăla e al lui băiatu lu ăla; Mercedesu e al fotbalistului; Hummer-ul cu număr de Ilfov e al nașului dumneavoastră, bea şi el o cafea la bar, şi a parcat-o-n staţia de autobuz că nu mai era loc pe stradă. Şi la celelante două, lăsate pe banda întâi din dreptul cârciumii, stă de pază badigardu lu ăla cu televiziunea… mă-nţelegeţi…
– Băga-mi-aș. Da cu Loganu ăla ce e?
– Are o roată făcută praf, zice ăștia că a explodat în trafic, și a tras pe dreapta de s-a aliniat din greșeală cu celelante VIP-uri de vi le zisei mai sus. E un bilet în geam cu “Mă întorc imediat, sunt la Service, să cumpăr un cauciuc”.
– A! Crecă e muiere, de nu știe că are cauciuc de rezervă în porbagaj. Ori face de-a dracu mișto de noi. Saltă doar Loganul și dispăreți din zonă, mama lor de delicvenți!
– Am înțeles, trăiți.

*
– Alo, domnul Ciorchine?
– Da.
– Bună ziua, sunt Ileana Capdefier.
– Aoleu… Sărumânușițele… Ce onoare… Vă stau la dispoziție, cu ce să vă ajut?
– V-aș ruga să îmi schimbați cauciucul și să-mi aduceți mașina la locul din care a ridicat-o subalternul dumneavoastră Măciucă. Până când veniți, eu o să beau o cafea la bar cu soțul meu.
Nașul dumneavoastră s-a oferit să vă aștepte pe banda întâi, în fața Hummer-ului care a fost mutat, la intervenția soțului meu, din stația de autobuz, pe platforma de confiscare.
– …

Tablou.

Suntem împărţiţi în două, că aşa ne e datul şi tradiţia: mioriticii resemnaţi, cu potenţial de mămăligă în curs de explodare, şi vampirii care ne sug. Cunoaştem. Spunem ah, înjurăm de morţii mă-sii pe la colţuri şi ne culcăm la loc.

Ne alegem capete care să ne păstorească. Aşa-i tradiţia.
Capetele au şi ele organ. Aşa-i datul.

Uneori, organul preia funcţia gândirii. Devine membru de sine stătător.

Şi ne-am dat dracu, iar.
Oile nu au dreptul de a reclama sodomia.

*

– Alo, Nona, sunt spume de nervi. Futulemumancur de imbecili!!!
– Ce s-a întâmplat?
– Îmi parchez maşina pe o stradă, de un an de zile. În locul în care nu era niciun semn că parcarea e interzisă.
– Aşa.
– Azi noapte au pus, pe şest, semne cu interzis, ŞI, DUPĂ ASTA, AU RIDICAT TOATE MAŞINILE DE ACOLO!!!

*

Organul preia funcţia gândirii noaptea.
…Căci ziua poate risca să îl înmoi cu întrebarea marean-vanghelică: “Auzi, Gogule, de unde te-au ejaculat de-ai ajuns tu să lucrezi la circulaţie?”

😉

FINE

This is the word women use to end an argument when they are right and you need to shut up.

FIVE MINUTES

If she is getting dressed, this is half an hour. Five minutes is only five minutes if you have just been given 5 more minutes to watch the game before helping around the house.

NOTHING

This is the calm before the storm. This means “something,” and you should be on your toes. Arguments that begin with ‘Nothing’ usually end in “Fine”.

GO AHEAD

This is a dare, not permission. Don’t do it.

LOUD SIGH

This is not actually a word, but is a non-verbal statement often misunderstood by men. A “Loud Sigh” means she thinks you are an idiot and wonders why she is wasting her time standing here and arguing with you over “Nothing”.

THAT’S OKAY

This is one of the most dangerous statements that a woman can make to a man. “That’s Okay” means that she wants to think long and hard before deciding how and when you will pay for your mistake.

THANKS

A woman is thanking you. Do not question it or faint. Just say you’re welcome.

WHATEVER

It’s a woman’s way of saying FUCK YOU!

Inima mea e ca un copil zbânțuit care nu mai are răbdare să meargă la școală.

– Haai, hai… întârziem…
– Vezi că sunt în halat de baie și cu prosopul – colac- în cap… Ai răbdare…
– Uff…

Se agită, aleargă prin casă, mai vine la bucătărie să vadă ce fac eu…
– Haai…
– Mă lași, drac mic, să-mi beau cafeaua liniștită?

Se cumințește. Umblă la ghiozdănel și meșterește ceva.

Tăcerea mă sperie.

– Ce faci acolo, inimior, ești în grevă?
– Îți copiez o poezie.

Rupe foaia și o pune pe masă.
Zâmbesc.
– O s-o citesc mai târziu, stai cuminte.

Sorb din cafea. Nu-mi priește. N-am stare. Probabil de la zgomotul ritmat care se aude discret de dincolo.
Inima mea are plachiuri. Și bate step, acum. …Tot ca să-mi atragă atenția.
– Nu mă mai agita, sfredelușule, plecăm îndată.

Mă îmbrac, mă aranjez cu viteza luminii și deschid ușa.

– Iuhuu!!! Și inima-mi dă buzna prima pe coridor, alergând cu ghiozdănelul în spate, zornăitor. E plin de mărgele, steluțe, fluturi…
– Ssst, nu face gălăgie, nebuno, că ăștia dorm.

Îi aud râsul de bucurie. E, deja, pe la etajul doi, se împrietenește cu cineva de pe acolo.
– Să nu cazi pe scăăări, mergi încet.

Încui ușa zâmbind.

Deseară o să mă întorc acasă ținând-o în brațe. O să fie obosită de atâta agitație.

A.

Poezia.

Am uitat.

O așez aici, pentru tine, cititor prieten.

Să-ți fie bine. Să nu te doară. Să o dai inimii tale, ca s-o așeze în ghiozdănel. 🙂

♥

i carry your heart with me
by E.E.Cummings

i carry your heart with me (i carry it in
my heart) i am never without it (anywhere
i go you go, my dear; and whatever is done
by only me is your doing, my darling)
i fear
no fate (for you are my fate, my sweet) i want
no world (for beautiful you are my world, my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life; which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that’s keeping the stars apart

i carry your heart (i carry it in my heart)