Jurnalul lui Manon.

Am să mă axez pe televizor, în ordinea de zi a jurnalului de azi, că mi-e silă să tot blestem un ascarid şi să mă tot mir de chestii personale infutigabile.

Vaca Fulga: A trecut o vreme până să mă prind şi eu că reclama cu Fulga este o reacţie inteligentă şi spumoasă la celelalte spoturi cu “vaci inteligente”. Vaca Fulga e o vacă ce dă lapte bun. De ce?…”De vacă”. Nu de masaj, nu de marmote, nu de inteligenţă sau de jucătoare de fotbal. Simplu şi simpatic.
Urmează să gust laptele ăla, că, dacă nu e bun, mă întorc la vacile inteligente, care dau tot un lapte banal, însă “îmbogăţit” cu chestii criminal de gustoase.

Maşina Citroen care dansează: Este preferata mea, această reclamă. Pentru că îmi aţâţă simţurile de dansatoare, pentru că mişcările alea îmi amintesc de vremea în care dansăm la fel. Pentru că o maşină care sare în picioare şi se unduieşte modern este ceva inedit.
Şi, nu în ultimul rând, pentru că reclama este făcută impecabil.

Mc Donald’s: Înţeleg că este o reclamă la un hamburger copleşit de carne. La fel ca şi targetul lui: muncitori copleşiţi de idioţenie şi neîndemânare.

Voi reveni.

Mă uit la reclamele de la teve…Şi una începe să mă agite… E aia cu vaca milka… Făcută de un misogin, cu siguranţă. După ce arată voios cum un ciopor de muncitoare din clasa animalieră masează, mulg, dau lapte, prelucrează ciocolată… încheie cinic cu o demoazelă femeie care e masată, la rându-i, pe spate, de un bărbat, în timp ce ea, savurând o bucată de ciocolată… face un sunet exact ca al vacilor…
E adâncă şi plină de substraturi reclama asta.
… Presupun că trebuia să avem un orgasm intelectual, la unison, în tonalitatea muuu, după care să asaltam pofticioase, luând în copite, standurile cu ciocolată?

Personal, m-aş fi regăsit în targhet dacă terminau reclama invers: ea, femeia, îl masează pe el, bărbatul, care stă ca boul, indiferent la alint…

Da, sexul vinde, numai că uneori consumatorii de sex au niscai furnici la ficat, când văd că s-au apucat de copulare şi produsele din galantar…

Apare obstinant la televizor o reclamă la un muştar Maggi, cred. Povesteşte el, muştarul, experienţa de la un grătar, când i-a cunoscut pe “ăia micii”, vorbeşte despre ceafă, şi, într-un final, avem un cadru în care oamenii îşi întind mâinile spre borcan. Vocea din off, a muştarului, exclamă:”Cred că o să…” După care, pauză sugestivă, şi auzim vocea prezentatorului:”Muştarul bun se… termină repede”.

Fraţilor, credeţi-mă, nu simt nevoia unor astfel de aluzii ce vin din partea unui muştar de masă care e pe punctul de a juisa, şi care, nefiind rezistent, “se termină repede”.
Cu atât mai mult, cu cât o astfel de rusinikă nu se prea povesteşte…

 … Sunt om, şi nimic din ce e omenesc nu-mi este străin… WRONG!… Îmi este străină starea de mort, căci nu am ajuns, încă, la ea……De aceea simt un vag fior pe coloană, şi nu în glanda salivară, la vederea unor spoturi cule şi trendy pe tema fascinantă a decesului, dar, mai ales pe tema vieţii de după…

Am un noduleţ pe trei reclame:
-în prima, o tomată este asasinată în direct, fapt care, în loc să mă amuze (asta era ideea), mă surprinde neplăcut;
-în a doua reclamă, o femeie superbă este deja moartă, şi se consolează în cer cu brânză pe pâine;
-a treia reclama s-a scos de pe posturi, în ea un cocoş face publicitate la o fermă – abator de păsări…
Are imagine bună reclama despre tomata vorbitoare, care-şi povesteşte viaţa, neştiind ce o aşteaptă. La un moment dat, buuum!, un ciocan o trimite în lumea de dincolo, căci ea, murind, nu putrezeşte, ci se transformă în ketchup… … Io, privitor, mă umezesc la ochi… ce brutalitate!

… Mărturisesc, am o oarecare jenă când întind mâna să cumpăr brânză Philadelphia, căci domniţa decedată prea devreme, ajunsă înger, ne spune clar că brânza aia are legătură cu al nouălea cer… Înţeleg că ideea este de gust “dumnezeiesc”, însă mie îmi transmite doar o milă faţă de biata îngeraşă…
Mai bine cumpăr Almette, că şi aia se desfăşoară într-un rai verde, dar, măcar, l-au poziţionat pe pământ, nu în cer, deci e pentru cei vii.

… Era, acum ceva vreme, la teve, o reclamă la o fermă de pui. Ca un desen animat… Un cocoşel, făcea reclamă la ferma aia… adică, un fel de cumpăraţi puii de la ferma noastră, omorâţi, beliţi de pene şi împachetaţi frumos… Era aşa de… neprivit vioiciunea cocoşelului…de absolut fiecare dată când priveam spotul, automat mi se făcea milă şi găseam foarte nepotrivită ideea. Fără să vreau, mă gândeam la centrele de concentrare naziste… Cum ar fi fost, să apară  într-un clip de prezentare, vreo două sute de oameni şi să zică: “S-a deschis o secţie nouă!”?

Pe de altă parte, problema e, clar, la mine, uite, de ce nu m-a crispat reclama cu porcul albastru, obrăznicuţ? Sau asta nouă, în care doi oameni aleargă după două orătănii din bătătură, care vor fi deposedate de ficaţi în curând?

Da, sunt absolut fascinată de reclamele la pasta de dinţi!…
Oameni veseli, medici grijulii, binevoitori, copii zâmbitori, glumiţe…

Gata, nu mai visez la paradisul cu iarbă verde, de care vorbesc bătrânii credincioşi, eu visez la paradisul oferit de reclamele la pasta de dinţi!…

Câtă armonie, cum mergi tu, om normal, la piaţă, să-ţi cumperi o varză, şi cum te aşază pe scaunul de dentist, ad-hoc, şi cum ţi se explică cele opt probleme de dinţi…

Cum mi se umplu ochii de lacrimi, când îl văd pe acel tătic ce mimează o durere dentară, dar de fapt el, nu?, glumeşte cu copilul, iar copilul dă buzna, bucuros, în cabinetul dentistului…

Ce armonie deplină la spălat, seara, ce de zâmbete albe, ce înălţător “să scăpăm lumea de carii” la unison, ce surprindere să vezi că, trecând printr-un loc public, un magazin, ceva, pac!, ţi s-a făcut o poză direct pe dinte şi ţi se explică, înainte de a fi prea târziu, că ai fisuri invizibile şi că pasta de dinţi cea minunată conţine minerale care acoperă fisurile, astfel ca tu, şi cel de lângă tine, şi toată lumea, tot globul, să trăiască în veselie, zâmbet şi armonie!… Aah!

… Fermecător fără rezerve, nu, acest Big Brother care te urmăreşte şi te prinde, când nu te aştepţi, cu problema pe dinte!?

 …Şi uite aşa aş fi trăit eu într-un dulce zbor fantastic, dacă o întrebare nu mi-ar fi încolţit, păcătoasă, în spatele dinţilor, pe limbă, aruncându-mă din braţele fascinaţiei, în tenebrele spaimei: Dacă, să zicem, eu nu am micro fisuri pe dinţi de acoperit, ce umplu ele, mineralele înglobate generos în pastă? Se aşază peste dinţi, gen tartru?…
Nu de alta, dar fascinaţia mea, ia vezi, cedează mintenaş în faţa eternei spaime de polizor!

 … Fireşte că o ştiţi. Şi aţi auzit şi cântecelul. Care e uşor mormăit…Mă întrebam de ce naiba nu se aude bine…Şi, într-o zi, ciulindu-mă, am auzit primul vers: ” Doar O DOZĂ DACĂ IEI…”
…Mă bate gândul să încerc şi eu, că cică scapi de stress o perioadă, până ajungi dependent…
Ai dracu’ ăştia, ce mai scornesc, frăţie…
Apropo, să nu uit: pe când reclama la O BILĂ de gumă sârbească? Sau la O LINIE din tableta de Poiana?

Recunosc, sunt într-o criză existenţială, şi poate că din această cauză mi se bulbucă ochii de nedumerire, când văd noile reclame de sezon…
Noul principiu conform căruia reclamele nu mai au drept targhet femeia, ci excitaţia ei, mi-a zdruncinat consistent existenţa: o dată, că nu ştiu dacă trebuie să renunţ la cafeaua şi cola preferate – că nu mă mai încadrez, şi doi, vă spun mai încolo.

Aşadar, nouă reclama la Elita Verde…
Ce văd eu, privitor – consumator, în noua reclamă?… O slăbătură cu burtă, muşcată de sfârcuri ca să dea sexy (dacă anorexia e sexy…), zace la o masă.
Pritoceşte o cafea cu ochii alunecaţi, şi se linge la gură cu zahărul, căci tocmai a pus ochii pe un berbant ce şade vis a vis. Pentru că i se pare că masculul dispare din raza ei de adulmecare, lasă cafeaua şi dă să plece, înciudată. Dar , iată, minune, că dă nas în piept cu masculu’ care, şmecher, îi reperase feromonul…Şi se aşază cu el la a doua cafea…
Restul – ne imaginăm eu, tu, şi toţi copiii care privesc.

 Acum îmi scot ochelarii şi întreb, solemn:
Din această reclamă, noi trebuie să înţelegem, ce?
Această reclamă, cui se adresează?

 … Până acum, reclamele la Elita verde erau făcute tot pentru femei singure (vezi aia cu revelionul), acum s-au schimbat. …Au dat distincţia pe excitare?
… Cu siguranţă, sunt deplasată, însă atâta curveala, atâta “poală în sus”, nu duc decât la pierderea pe nesimţite, prin îmbâcseala televizată, a unor valori care conţin, printre altele, bun simţ, respect şi cultivarea ideii de fidelitate în cuplu, nu de sex amuşinat într-o bodegă.

… Văzând şi reclama cealaltă, la cola, în care o taximetristă, încinsă şi aia, ademeneşte în maşină în coleg de breaslă, îmi dau seama că vorbim aici despre un adevărat trend, frate! Fenomenul libertinajului şi jemanfisismului se răspândeşte îngrijorător de repede, iar eu voi bea numai apă de la robinet, căci mă încadrez perfect în targhetul Apei Nova.
…De aia (şi acesta e punctul 2) nu m-am mirat când, acum trei zile, bărbatul m-a părăsit, pentru motivul “sunt liber şi vreau alte femei”.
Îl înţeleg: undeva, într-o terasă, o putoare, încurajată şi de sfântul exemplu al televiziunii, îşi dă cu zahăr la gură, în aşteptare.
Schimbul e corect: laşi o femeie înlăcrimată pentru una uşor umezită.

 Please… Acest spot poate fi folosit cu succes pentru reclama la prezervative sau la un nume de motel.
… Pentru că, în loc să îmi rămână în cap cafeaua, mi se agaţă de limbă, involuntar, celebra replică de constructor:” **te-o, bă!” …Pardon.

P.S. Poate mă reprofilez, ia bagă ochiul aici, în monitor: Mă ridic, îmi împing cupa D înainte şi vă privesc pătrunzător (atenţie la gura mea, mi-am dat cu ciocolată kandia): Dragii mei, chiar vă plac anorexicele?

Aşadar, să ne întoarcem la oaie…
Din punctul de vedere al mamei ovidia, reclama la kandia este precum o balenă mare, eşuată la mal. Fantastică la privit, căci de câte ori ai ocazia să vezi o aşa măreţie, însă condamnată definitiv la decedare, deoarece nimeni n-o poate sminti de pe loc şi întoarce în apa ei.
Deci, în zadar.
 Acum, eu nu vreau să-mi ridic în cap a combatere prietenii, care sunt, şi masculi, şi tineri (deci horni) şi specialişti în reclame, deci mă justific: A folosi conotaţii sexuale în reclamele pentru ciocolată este ok.  Însă, cei care se suflecă să facă treaba, nu trebuie să uite că sexul (actul sexual în sine, căci el este prezentat în spot) implică, pe lângă gâfâiala tradiţională, măruntă şi cu bun simţ, şi miros, şi păr (capilar, pubian etc), şi sudori, şi sunete.
Acum: sunt perfect de acord să văd scene fierbinţi în reclamele la ciocolată, cu un singur amendament…să se oprească la preludiu!… Pentru ca să se lipească de retină, să te incite, să te aprindă…Şi să te lase aşa!
Reclama la care mă refer îmi stârneşte, nu poftă, ci repulsie.
Mă scoate din convenţie copulaţia ălora, îmi aduce aminte de gusturi care trebuie să rămână pe terenul lor, nu să năvălească în memorie, puse pleaşca pe imaginile cu ciocolată…! Căci sexul miroase a sex, dragi prieteni, dacă vrem să aibă miros de palmolive, atunci facem o gargară cu săpun, în loc de!

Sigur nu fac parte din targhetul care foloseşte kandia în timp ce, eu mulţumindu-mă s-o folosesc până la.

 …Aceeaşi senzaţie de repulsie mi-a fost provocată şi de spotul în care cipsurile alea se împerecheau cu o fleică de bacon, dând naştere la mai multe… pungi. Gimme a break!

Din capitolul “Ficatul e şi el organ”:
Creme Bonjour – pentru că, indiferent ce materii ţi se lichefiază pe la gură, pui mâna pe şerveţel; 

Din capitolul: “Pe bune…Să mori tu?!”:
Primola – pentru că mesajul transmis de ăia care se pitesc ca să bage în ei ciocolată nu e:” Yumm, ce bună e…”, ci: “Mă doare-n cur de tine!; 

Din capitolul “Nervi pe tocător”:
Zapp Online- deoarece comportamentul lui next genereişăn mă obligă să-mi administrez anticoncepţionale;
Elita verde – pentru că e destinată exclusiv femeilor necuplate, şi eu sunt semicuplată, başca, beau şi Elita verde, deci, m-am dat dracu’, o să rămân singură!; 

Din capitolul: “Bine că sunt eu proastă!”
Zahărul Mărgăritar – pentru că îl face pe junior să bombardeze cu întrebări inteligente, la care sunt silită să dau răspunsuri peste bot (“Nu e zahăr, e perla, e mărgea/da’ de ce o pune în cafea? /că e zahăr/păi nu e perla, nu-i mărgea?); 
Mister Proper – Gel, pentru că am fluierat două zile, şi nu mi-a spălat nima’ aragazu, tocmai când pusesem pariu cu vecina că io sunt mai harnică;
Şamponul Cap şi Umeri – din invidie, pentru că aia citeşte mătreaţa în cărţi, la drumu’ mare, pe când eu, folosindu-l, o văd doar pe scalp. 

Din capitolul: “Să ne căcăm, cu toţii, ura!”
Bifiduss fără sensis (sic!)- pentru că mi se constipă ochii, la vederea unei reclame care se traduce aşa: “Bună, bine ai venit. Dacă tot eşti aici, vrei să te caci?”/”Nu, mulţumesc.”/”Ei, hai, totuşi, cacă-te!” 

Din capitolul “Verdict: Stupidă!”
Stela Artois – pentru că nu înţeleg, oricâtă bunăvoinţă aş avea, ce însemnează faptul că negustorul îşi lasă toate florile alea frumoase şi roşii la cârciuma: că e scumpă berea, sau că e el beţiv? 

Din capitolul “Pe dinţi, pe gât, cu sila”
Colgate – Triple action – pentru că, deşi este pasta mea de dinţi preferată, am renunţat la ea, protest, de când mă agresează familia aia fericită, cu dinţii ei cei noi, cu mama care le ştie pe toate, şi cu melodia aia retardă, abil împiedecată între hip, peste hop, în urechile noastre.

… Mda… Am admirat, pe parcursul anilor, prin reclama la şampoane, părul vedetelor autohtone, fie că era el cu personalitate, fie că nu. Un lucru era clar: imaginea ne arata, pe lângă frumuseţea infatigabilă a silfidei, şi un păr minunat de strălucitor. 

… Până mai săptămânile trecute am tot trăit noi în această armonie, când ne topeam de admiraţie pentru Raduleasca, mai ales că, pusă să enumere două motive pentru care foloseşte Panthene, zicea cu farmecu-i inconfundabil, din degete:”1. Îmi place: 2. La nebunie”…
… Acu a mai apărut una, nouă. Pesemne, văzând că închidem ochii la enumerarea raduleascăi, creatorii de spot la panten or fi crezut că am adormit între timp, drept urmare, ete cu ce ne împroaşcă, spre lata mea stupefacţie: un nou spot, absolut idiot, cu Daniela Nane. Acu’, nu asta mă râmă pe mine, că fata e frumoasă ca apariţie, ci altceva: până unde ajunge penibilul, când tu, ca producător de spot faci orice pentru un pumn de bani… Penibilul se poate duce până la faptul că, deşi respectiva actriţă are părul scurt, gura ei rosteşte, încântată, aberaţii despre tapaj, coc, bucle…Dumnezeule, am rămas smirna când am văzut reclama prima oară!
… Înţeleg, frăţie, că era momentul ca Nane să apară iar la TV, că nu mai aflasem de multă vreme unde îşi mai face cumpărăturile sau la ce petrecere mai merge, dar de ce nu au pus-o în alt spot, să mai soarbă vreo cafea?
Cum poţi tu să o chinui pe biata femeie pe post să se alinte penibil şi să facă reclamă la un şampon, vorbind despre coc şi bucle, când până şi vecina mea Cornelia s-a autosesizat şi a zis aseară, pe bancă: “Auzi, mă, cum dracu’ vorbeşte aia de bucle, la păru ăla scurt, e vreun mesaj secret, să ai încredere în şampon că-ţi creşte…?”

… Întrebare pe care v-o transmit în eter.