Jurnalul lui Manon.

E aproape trei noaptea. Eu îmi fac bagajul, iar voi deja dormiți.

Vă las aici îmbrățișările, nu le trimit acum, să nu trezească.

O să mă întorc curând, vă las Jurnalul în pază.

Nu mă părăsiți, sunt doar plecată, nu dusă.

Cu drag,

Manon.

Cele peste 400 de pagini din jurnal conțin litere.

Aceste litere, combinate, încearcă să contureze felul în care trăiesc, gândesc, iubesc, mă zbucium, zâmbesc sau mă încrunt ironic.
Rezultatul? O percepție despre fondul meu, ca om.

Dar dacă tot literele ar crea și felul în care arăt? Forma?

***

Dă o fugă la comentarii.

Vei vedea cum arată forma, în spațiul virtual.
Dacă privești de la distanță, vezi ochii unei ființe umane, dacă te apropii de monitor, vezi literele care dau viață Jurnalului lui Manon.

…Mai real de atât nu se poate, în eter.

***

Despre ce mai aberează Manon, azi?

Despre nimic. În gând. Plictisită de moarte de ea însăși.

Ascult ASTA, a dracului melodie, ce doare…

***

Sunt aici, dacă vreți să povestiți ceva despre voi.

***

Au început să mi se întoarcă suflețeii din vacanță. Aerul poartă în el zumzetul rotițelor de geamantan.
– Te iubesc.
– Te iubesc.
– Te iubesc.
– Te iubesc.
– Te iubesc.
– Și eu, de-abia aștept să ne vedem!

…Ceea ce-mi aduce aminte de faptul că, suplă și bronzată, voi porni spre școală, în curând, la braț cu noua etapă din viața mea.

Zâmbind din toată inima…

…Lucru care-mi dă energie pentru a fi alături de noii sufleței – ce se pregătesc să vină la admitere.

Mi s-a întors sufletul din vacanță. Aerul poartă în el o liniște nerăbdătoare.

***

Pentru cititori, un clopoțel, de la mine. 😉

Băi, nesuferitule, ți-am spus că te bag în jurnal de nu te vezi – deși ar fi cam greu, la metrul nouăzeci plus suta de kile, pe care le deții…

Băi, nesuferitule, când m-ai cunoscut la Caractere, că am scris eu pe aici, pe undeva, te-ai năpustit în jurnal, la comentarii, să întărești ce mi-ai spus și live, că nu mă placi…

Băi, nesuferitule… Mă suni, pe messenger, de câteva zile bune…

Băi, nesuferitule, ai și vocea aia, ca a lui Adrian Pintea, mai tare ca a lui Caramitru în bună seara, iubite…

Băi, nesuferitule, începi convorbirea cu Ce faci, scumpa?, și o închei cu Te iubesc!…îmi pui melodia înainte de a termina eu de pronunțat titlul, mă faci să râd în hohote, prin felul în care spui bancurile, mă ironizezi tot timpul, a dracului zodie, balanța, la bărbați…

Băi, nesuferitule, mă scoți din drame și stai lângă mine la ore adânci, ți-ai făcut cuib în garsoniera mea, că o umpli cu vocea aia, sexy, îmi spui poezii filosofice, te iubesc ca doua stele / tu mi-ai rupt inima-n doi / toate sufletele mele, bate pentru TU si NOI, și dacă n-ai chef de filosofie îmi pui înregistrări cu Horațiu Mălăele…

Băi, nesuferitule, numai dacă deschid gura să spun că am văzut pe youtube un clip cu ăla care vorbește despre cum s-a constatat o extorsiune al unui degajament, tu mi-l și pui, și nu numai pe ăla, ci toata gama, de am speriat, dracu, vecinii, cu hohoteala…

Băi, nesuferitule, îmi pui melodii care mă fac să plâng și cum simți miros de lacrimă comuți pe chen taci dis, a lui hammer, că știi că-mi place…

Băi, nesuferitule, spui te iubesc din 5 în 5 minute, de parcă ești eu, că îmi aduci aminte de iubirea aia, umană, pe care o răsfir ca pe-o lumină, zilnic, sufletelor din jur, neinfectată de conotații sexuale…

Băi, nesuferitule, m-ai ridicat de aici, cu forța, și ții morțiș să îmi stai pavăză, și sprijin, și suflet cald…

Așa că, băi, nesuferitule, mi-a venit și mie rândul, să îți dau replica, să te afle toată lumea:

SĂRUTĂRI DE MÂINI, MAMEI TALE, DIN PARTEA MEA, CĂ FRUMOS SUFLET ȚI-A DAT!

NA!

…Și să nu aud musca, până când mă suni!

– Ce faci, mami?
– Extraordinar, dar nu mă dau bătută.
– Ți-amintești ce melodie aveai pe telefon, când am făcut festivalul, astă toamnă?
– Care dintre ele?
– Telefonul… care te ținea noaptea trează și ziua în priză?
– Da…Alexander…
– Ia de-aici un link. Te iubesc.
– Și eu.

Mă uitam, anul trecut, la Eurovision, cu ochi de pește, când a apărut EL.
Am simțit că trebuie să câștige. Melodia e rotundă, iar el are carismă, talent, actorie, fund bombat și o față pe care vrei să o pupi la infinit.

Dau click pe link… ALEXANDER … Și…DA, lipitură pe inimă.

***
…Numai că acum înțeleg și versurile.

Ieri, Eva mi-a scris pe mes, Știi că mâine e ziua ta onomastică? Și-mi dă un LINK .

… Nu știam că am zi onomastică și nu, n-am devenit instant habotnică, dar…

…Momentul e tocmai bun pentru a face o rugăciune.

La comun.Cu voi.
Dar fiecare scrie pentru sine.

Scrieți doar o singură frază, știu, vrem multe, dar azi punem acolo doar ce arde mai mult.
Încheiem cu Amin! și o așez în Pagina fără nume, acolo unde ați pus dureri, melancolii, speranțe.

***

DOAMNE,

Ia-mi inima în palme și suflă peste ea, să nu mai pârjolească, în iubire, ci doar să lumineze cald,
Ia-mi orele nopţilor albe, cu gânduri de pus capul pe un umăr, sub aroma teilor de seară caldă de iunie,

Fă-l să fie fericit acolo unde e, departe de mine –
Dă-mi credință și minte să pot înțelege aceste cuvinte,
Dă-mi puterea să strâng planeta în brațe sau macar o punte-curcubeu între meridianul Meu și al Lui…

Ia-mi, Doamne, dragostea din inimă…și dă-mi-o sub formă de doi…
Și dacă n-ar fi nimeni pe lume să mă iubească, învață-mă să fiu fericită dăruind dragoste,

Dă-mi minte…
… Dar ia din ea atingerea norului și liniștea soaptelor lui…

Ajută-mă să-mi găsesc locul…

Doamne, îmi doresc să învăț să alint, să iubesc, să privesc gingășia Creației Tale, să zâmbesc, să plâng, să cânt, să mă înveți ce sunt emoțiile, dragostea și căldura pentru ca cei din jurul meu să poată să traiască prin mine,

Luminează-mă și dă-mi sănătate, mie și familiei mele,
Adună-mi gândurile frumoase în inima ei, și las-o să mi le ofere apoi …unul cate unul…
Te rog, Doamne, vreau să trăiesc bine, sănătoasă, iubită, alături de mama și sora mea în Noua Zeelandă,

Scoate umbra morții care este peste mine și adapă-mă la izvorul nădejdei, ca viața să se întoarcă în oasele mele cele uscate,
Te rog , nu mă lăsa să hoinăresc prin beznă, du-mă spre lumină, du-ne pe toți, Te rog!

Amin!

X (Aici sunt, acum. Fericită.)…….(mi-e frică de ce-i aici…) X…………..(și aici…) X……X (…aici mi-e și mai frică)…

…And I know, yes I know
I gotta take it one day at a time.

**************************************************************************

UPDATE 7 AUGUST

Scriu aici, să nu uit.

N-am ajuns la ultimul X, unde mă aștepta frica cea mai mare. Pentru că acea frică n-a mai avut răbdare, și a venit peste mine, sub forma celui mai devastator coșmar.
…N-am apucat să ajung decât la cel de-al doilea X.

Eram fericită… Și în ziua imediat următoare m-am ascuns de El, mi-era teamă…Dacă, liniștit, acum, după împăcarea furtunoasă, nu mă caută, azi? Căci așa făcea de obicei…

Deci m-am ascuns, pentru a nu-mi face iluzii, pentru a trece niznai pe lângă cel de-al doilea X, pentru a mă liniști, pentru a mă gândi bine la greșelile pe care le fac și pentru a mă curăța.
Pentru a apărea în fața lui doar îndrăgostită și fermecătoare. Nu copleșită de dor și de dorința acută de a-l ține în brațe, căci asta nu se poate.
Am muncit ceva cu mine, în ziua aia, e greu să lupți cu propriul corp care are nevoie de concret, de atingere, de zâmbet real…

Îmi răsuna în minte vocea lui, copleşită de emoţie: Mă copleșești, mă copleșești…

A treia zi, am dat buzna în fereastra de messenger, care îmi lumina inima, tremurand ca frunza, hotărâtă să fiu cu antenele drepte, să nu îl supăr, să îl fac să râdă, să râdem împreună…

El, semi-sloi, cu accente de răutate, eliptic, laconic…

– da’ io tot te iubesc, si ma joc aci, cu betisorul in nisip, pana cand ma pupi pe ceafa, ca-mi prinsei parul moț, scriu cu teama.
– Nu stiu ce să zic. imi e frică.

Eu, deznădăjduită și încercând să fiu simpatică, doamne, cât penibil, cât amar…
-încearcă…
– Povestește-mi ceva, ca în jurnal.

Am încremenit. E ca și cum i-ai spune nevestei să își pună o pungă în cap când faci sex cu ea, că are corp de jennifer lopez, numai că, în cazul ăsta, mă consolez trist, e vorba de aceeași persoană, în ambele cazuri, tot eu sunt. E aceeaşi Manon, şi pe messenger, şi în jurnal.
Respir și încerc.

– În jurnal avem o bucata de femeie misto, care vede multe , le incercuieste si le depune, batute mar, pe net. Aici avem o fetita indragostita lulea, cu inima care bate in sus si in jos, neregulamentar. Ea nu poate fi comica, deoarece se ineaca des cu emotia, si sta drepti in sentiment.

Ahh…nu pot scrie la comandă, atunci, pe loc. Pentru că sunt parazitată de ceea ce aș vrea eu să spun…
Încerc să îi sugerez, coborâtă definitiv în derizoriu și în  penibilul cel mai acut, pe care îl văd, atât de des, în jurul meu, încerc să îi sugerez să scriem ceva împreună, poate o ieși vreun banc, să râdem…

Moment în care îmi dă STOP.

Și de atunci a dispărut.

Dacă înțeleg?
Uneori da, alteori, nu.
Dacă aș fi meritat ca, în locul lașității jalnice, să primesc un rămas bun?
O, da, cu siguranță.
Dacă el ar fi meritat să îl gândesc frumos?
Absolut.

A avut în mână totul.

Omul care m-a descoperit și care mi-a citit jurnalul, bolnav, cu computerul pe piept, care s-a recunoscut în nona, face ceea ce nona n-ar îndrăzni să facă vreodată, să plece fără să spună mă bucur că te-am cunoscut.

Astfel sunt tratate numai prostituatele.

…De aici încerc să mă ridic. Umilința profundă încă îmi țiuie în urechi, iar durerea are gust de mucegai.

Poate că merit. Cineva, acolo, sus, are grijă de noi, pentru a primi exact ceea ce merităm.

Mă supun și strâng din dinți.

Dar nu-mi dau voie să capotez.

Eu știu cine sunt, o văd în ochii oamenilor. Cei reali.

(dacă pun din nou pagina aceasta aici, vă rog, dragii mei dragi, să nu inițiem discuții la comentarii, știu ce lucruri vreți să îmi spuneți, știu, căci le-am spus și eu, altora…)

Cald, terribil de cald.

Te rupi de toate și vii aici, ia-ți liber până duminică.

Plajă, piscină, tot ce visezi.

Pe băieți îi servesc fetele alea, le vedeți cum arată, iar pe femei, băieții, i-am ales special, dinamită.

Gratis. All inclusive. Ultra all.

Tu ce vrei, ACUM? 😉

***

late edit: comentariile sunt hohotitoare…

Am primit o mască revigorantă pentru corp, Planet SPA.
Crema are culoarea granitului. Fac duș, mi-o întind uniform pe corp și înțepenesc în cameră.
Mă privesc în oglindă.

Arăt ca o statuie, blue-ish.

…Fantastic, îmi zic, ce premieră, azi exteriorul mi se asortează cu inima.