Jurnalul lui Manon.

Am găsit, păstrată într-un cotlon, o discuţie veche de când lumea, cu Alex.

Alex nu mai este.

Această discuţie, din iarna lui 2000, s-a păstrat. Pentru iureşul simţirii. Pentru faptul că nu există iubire pe net, care să fie viabilă în realitate. Pentru mândria că, în loc de un sex fugar, aceste discuţii s-au transformat într-o prietenie pe care numai moartea a rupt-o.

Mă bucur că te-am cunoscut, Alex, şi îmi e dor de tine. Şi vreau să ştii că am rupt-o cu imbecilul ăla, de-abia după un an. Şi mai vreau să ştii că am suferit la fel de mult, lângă alt egoist meschin, în ultimii trei ani… Sunt singură acum, şi se apropie sărbătorile de iarnă. Mi-e aşa de frică de ele…Şi nu mai eşti nici tu, ca să mai facem haz de necaz…

Îmi lipseşti, Alex, şi nu voi înţelege niciodată de ce a trebuit să mori, şi de ce toţi infecţii fără caracter trăiesc pentru a face rău. Îmi lipseşti, Alex. Uite, citeşte.

Sau, dacă te plictiseşte, citeşte doar finalul.

Şi eu te iubesc.:

Iiiiiiiiiiiiiiiiii

Ovidiam: pup

Alexulea: şi eu!

Alexulea: ce mai stai soro! Te chema omu` acolo şi tu…

Alexulea: şi mai arată şi bine!

Ovidiam: l-ai văzut?

Alexulea: ce? Doar ce mi-ai trimis tu, adică conversaţia.

Ovidiam: net35man caută-i profilu’

Alexulea: haaa, stai aşa! Să-mi dashchid p`acilea

Ovidiam: TE ADOR!!

Alexulea: hehe! Acum ce-am mai făcut?

Alexulea: nu l-am găsit.

Ovidiam: felul în care vorbeşti scriind… creează (cu un e?) imagini plastice… Ţi-am pus gând… bun…

Alexulea: cu 2! Ai văzut că eşti fată deşteaptă? Sunt un artist! Hehehehe!

Alexulea: zău că nu-l găsesc!

Alexulea: nu e înregistrat.

Ovidiam: ţi-l trimit în mail

Alexulea: dă-i!

Ovidiam: ho, că nu dau turcii

Ovidiam:

Alexulea: dau ruşii!

Ovidiam: nu, “Bushii”…

Alexulea: aia au dat, gata! Iar ne-o trag americanii.

Ovidiam: îhî

Ovidiam: cauta-te la mail

Alexulea: cred că nouă ne place să ne-o tragă alţii! (hehe! Mi-e ruşine să mă caut la mail că mă avad colegele)

Ovidiam: ei-si-ce-daca-oamenii-vorbesc… la-la-la…

Alexulea: referitor la ce? La mail sau la tras?

Ovidiam: la să te cauţi…

Alexulea: hehe! Păi astea nu zice mah, ele vede!

Alexulea:

Ovidiam: bey

Ovidiam: şi ce, n-are de văzut? Primishi mailu’?

Alexulea: zău! Hai mah că nu mai vine. Ce are?

Alexulea: ba are, tocmai. Dacă vrea mai mult?

Ovidiam: şi ce dacă vrea? Nu dai nimic?

Alexulea: mă întrebi sau îmi spui?

Ovidiam: te întreb. În funcţie de răspunsul tău, îţi spun eu pe urmă…

Alexulea: Normal că nu dau nimic! Aşa pe degeaba? Eeeeeeeeeeee!

Ovidiam: Cee… ceri?

Alexulea: Reciprocitate! Hehe! Nu dau mah nimic la birou! Orice ar da!

Ovidiam: aha.. deci la birou, nu. Aha… Eu sunt la birou, deci…la birou, nu. Aha.

Alexulea: eşti la mine la birou şi eu nu ştiu???????????? Unde?

Ovidiam: nuuu… o rotunji acum… era vorba de Birou. Sunt la uşa din fatza. Fumez.

Alexulea: hehehe! Nu am nici o uşă în faţă! Hehehehe!

Alexulea: ce vorbeşti Franz! Păi poze din alea pot să-ţi dau şi eu cu punga!

Alexulea: (adică am primit poza)

Ovidiam: stai să-ţi spun, cu neamtzu’. După ce zise că sunt frumushica, slabutza şi cu sâni mari, mă întreabă măsura la cupă, mai degrabă îşi dă el cu presupusu’, o cotesc eu cum pot de la sex, bla=bla şi… pleacă, fără să spună aufviderzen sau crva de la ei. Bleah!

Ovidiam: crva=ceva

Ovidiam: cum? Ce-i cu poza?

Alexulea: bine că ai zis ce inseaman crva! Că nu înţelegeam. Adică am primit poza şi e abureală. D-astea pot şi eu să-t trimit

Ovidiam: dă-mi şi mie una… Doamne… Scrisesem dă-mi şi muie una

Alexulea: hehehehehehe! Ţi-am zis eu că nu te poţi abţine!

Ovidiam:

Alexulea: stai că-ţi dau. să caut. Zău!

Alexulea: glumeam mah!

Ovidiam:

Alexulea: e superbă fatza asta cu enervatul.

Ovidiam: s-o vezi pe-a mea…

Alexulea: ar fi mişto dacă ar fi şi animate

Ovidiam: merci.

Alexulea: nu-mi doresc! (când eşti nervoasă!)

Ovidiam: da, dă-i bir cu fugiţii…

Alexulea: ce bir?

Ovidiam: druckstnhyukhnukhnmjhbgkthungj nu mă mai zăpăci de cap!

Alexulea: ha? Iar codezi?

Ovidiam: tu ce zici?

Ovidiam: gotcha!

Ovidiam: lasa fonturile, bey

Alexulea: bey, m-ai înnebunit!

Ovidiam: NU CODEZ Mă-ncodez…

Alexulea: Te`ncordezi!

Ovidiam: Hehehehehe

Ovidiam: Mă acordez..

Alexulea: te ancorezi!

Ovidiam: mă corelez..

Alexulea: hehehe! Cu cine faci mah toate astea?

Ovidiam: care?

Alexulea: ce ai zis tu mai sus!

Ovidiam:…mă adaptez..

Ovidiam:…mă ajustez..

Ovidiam: şi… dispar..

Ovidiam: pustiu…

Alexulea: hopa, te şi ajustezi? Hmmmmm, pot să mă uit? Hehe!

Ovidiam:… vino…8989989

Alexulea: bey, ăla e la ProTV.

Ovidiam: shii?????

Alexulea: vrei să vin acolo? E periculos mah, că nevastă-mea stă cam mult pe acolo.

Ovidiam: pardon

Ovidiam: Şi? Cum merge treaba la servici?

Alexulea: hehehe! Termină!

Alexulea: Să nu pleci! Lipsesc 10 min. cevva urgent!

Alexulea: gata!

Ovidiam: ii

Alexulea: ce îi? Bey, îmi vine să te iau în braţe şi să te învârt tare tare!

Ovidiam: iiiii

Alexulea: vjjjjjjjjjjjjjjjjjjj, aşa se zice!

Ovidiam: vezi?

Alexulea: ce?

Ovidiam: te-apucă aşa, amorul, mă încarci şi… mâine mă iei cu glumele…Să te ferească Sfântul să-mi cazi în braţe… Vedem noi care mai face glumiţe…

Ovidiam: şi nu te da erou!

Ovidiam: incepusei să-mi scrii, nu?

Alexulea: păi nu vezi că nu mă dau? Am zis eu ceva?

Ovidiam: o replică tare…

Alexulea: nu!

Alexulea: te-am avut!

Ovidiam: nu încă…

Ovidiam:

Alexulea: mai încerc!

Ovidiam: ce?

Alexulea: orice!

Ovidiam: fii mai specific

Alexulea: nope! O să vezi! Surprize!

Ovidiam: mda… sigur…

Alexulea: singur

Ovidiam: ai grijă la ceea ce-ţi doreshti…

Ovidiam: s-ar putea să se inplineasca..

Ovidiam: inplineacsa=împlinească

Alexulea: n`am eu norocul ăsta

Ovidiam: wherever

Alexulea: unde găsesc nişte felicitări frumoase de Crăciun?

Alexulea: hopa! Eşti Available?

Ovidiam: îţi trimit adresele prin mail, vrei?

Ovidiam: sunt, da

Alexulea: ce adrese?

Alexulea: eu le vreau pe hârtie!

Ovidiam: de felicitări. Cum să ţi le dau pri… a, vrei felicitări de trimis prin poştă? Încearcă la Poshta.

Alexulea: “Scuzaţi-mă Domnişoară! N puteam să nu remarc zâmbetul Dumneavoastră superb. Vă deranjează dacă iau loc?”

Alexulea: aia la poştă au urâte!

Ovidiam: cu cine vorbeşti?

Alexulea: cu tine! Nu ai spus că eşti Available?

Ovidiam: available să vorbesc. Altminteri, sunt taken, but still looking

Alexulea: bey, când te-ai măritat?

Ovidiam: taken la inimă…

Ovidiam: Fii atent ce frumos… Greetings Manon — Here is your horoscope for Thursday, December 14: You can charm your way into or out of anything. Your will is almost a force of nature. Disagreement melts to compliance în the heat of your smile. If you spend time în a car, decorate or scent your environment.

Ovidiam: Eeee?????

Alexulea: şefa lângă mine. Pauză!

Ovidiam:

Ovidiam: şi uite aşa

Ovidiam: azi mă duc acasă, că trebuie să fac lecţiile la engl. şi franceză cu copiiii

Ovidiam: şi a mai trecut încă o zi

Ovidiam: şi ăla se dă tare şi nu mă sună

Ovidiam: mai bine, da’ să nu-l apuce dorul sau săi se inflameze între picioare, tomnai în mijlocul sărbătorilor…

Ovidiam:..să mă sune atunci, că s-au dus bucuriile iernii.. câte mai sunt ele..

Alexulea: gata! Ufff! Ce zici tu aicea? Care el?

Ovidiam:… vorbesc şi eu singură, na, că Alexu are urechea în mina şefei…eh.

Alexulea: bey, nu puteam să vorbesc! Era lângă mine. Care el?

Ovidiam: VENISHI? IUHUUU!!

Ovidiam: ştii-tu-cine

Alexulea: păi parcă erai gata cu el!

Ovidiam: nu trebuia să te deranjezi, fă-ţi treaba cu şefa că eu vorbeam discuţii singură

Ovidiam: gata în suflet? Am spus eu asta?

Ovidiam: Bey, se suferă aici, ce ştii tu…

Alexulea: ce zici mah? Îl iubeşti adică?

Ovidiam: Ia să vedem: Tu ce zici?

Alexulea: Nu ştiu, că aktfek nu te mai întrebăm. Am înţeles că eşti gata de tot cu el! Dar…

Alexulea: aktfek=altfel

Ovidiam: Ia să te îndrăgosteşti tu, par example, de mine. Şi eu… figuri… da’ să-ți spun mereu că te iubesc…şi figuri… şi p’orma telefoane ca nu pot să stau fără tine…Şi tu să găseşti puterea să te desparţi de agonia asta… Cum rămâne cu sentimentele? Au murit? Le-ai aruncat, când nu te vedea nimeni?…De fapt, e vorba mai mult de REsentimente…Şi de întrebările fără răspuns.

Ovidiam: Uneori e bine să te pui în locul femeii. Dacă o faci, ai numai de câştigat, pe lângă surprizele aferente…

Alexulea: Bey, astea sunt normale! Dar eu tare am o bănuială că dacă se întoarce precum crocodilul plângăcios la tine, o să-i cedezi

Alexulea: schimba fontul! Că m`nnebunesti!

Ovidiam: Mi-e frică virgula mă-sii că da.

Ovidiam: fontul sau culoarea? Am Times New Roman

Alexulea: De fapt tu ce vrei, acolo în adâncuri? Sa da sau să nu?

Alexulea: Marinea!

Alexulea: mărimea!

Ovidiam: o vrei mai mare sau mai mică?

Alexulea: eu stau cu fereastra micuţă şi deodată mi se umple ecranul! E “puţin” cam mare

Alexulea: Eu o vreau la fel ca a mea!

Alexulea:

Ovidiam: hmm… e bine aşa? Se adaptează Mai mică o vrei?

Alexulea: nu, că cică-i chinuitor! (Aşa e perfect!)

Ovidiam: nu-i chinuitor, dragule. Trebuie doar să ai răbdare…

Alexulea: da? Cerd că ai tu câte ceva să mă mai înveţi!

Alexulea: cred!

Ovidiam: o, da, cu siguranţă…

Ovidiam:

Ovidiam: mă întrebai dacă vreau să mă despart de el. Da! Dar cu ură… cum fac?

Alexulea: o să treacă! Tipul le vindecă pe toate. Important e să te hotărăşti şi să nu te mai uiţi în urmă! (când ziceai că-mi ţi un curs?)

Alexulea: tipul-timpul

Ovidiam: acum. Aici. Ask.

Alexulea: hehe! Păi dacă eu nu ştiu de unde vrei să ştiu ce să întreb? Ha? Zi tu!

Ovidiam: Adică eu sunt zi? Sau… zii tu? Cum e? Că tu ai terminat şcoala mai încoace.

Alexulea: te mushc de nas!

Ovidiam:

Ovidiam: O să-ţi spun eu ce se poate face şi cu nasul

Alexulea: ce? Ce? Ce? Să-l plimbi uşor pe burtica? Hehe! Na că m-am stricat!

Ovidiam: nu, să-l atingi ushor de nasul ei. O dată, de două ori…

Alexulea: ca eschimoşii!

Ovidiam: barbitza o plimbi uşor, dar nu numai pe burtica

Ovidiam: na că m-am stricat şi eu!

Alexulea: hehe! Tu te-ai stricat mai tare! Păi dacă-i la vale, normal că alunecă.

Ovidiam: Aşa?! M-am stricat mai tare? Bineee… Şi? Ce mai faci pe la birou?

Alexulea: vorbesc cu o persoană iubită!

Alexulea: trebuie să mă duc să cumpăr felicitări, nu am chef şi nici nu ştiu e unde.

Ovidiam: mmmmmm

Ovidiam:

Ovidiam: pardon, credeam că sunt eu… Ha?? Cu cine vorbeşti?

Alexulea: cu o tipă mişto, cu ochii mari şi frumoşi, înaltă, suplă, deşteaptă!

Ovidiam: Vezi că nu-ţi mai spun de unde să iei felicitări. Dacă n-o laşi pe aia în pace, nu-ţi mai spun să încerci la Dalles.

Alexulea: nu pot mah s-o las! E prea mişto! Zău, nu pot!

Ovidiam:… Precis are părul lung, feciorelnic…Să te’mpiedici în el, na!

Alexulea: nope! Tocmai mi-a zis că s-a tuns acum puţină vreme! Deşi cred că-i stă excelent cu părul lung!

Ovidiam: Vezi, când te-o cauta mâine, s-o iei cu glumiţe rotunde, să dea cu tine de pământ…

Alexulea: n-o mai iau cu glumiţe câte zile oi avea!

Ovidiam: şi să te lase acolo… contrar aşteptărilor…

Alexulea: da, să mă supere!

Alexulea: GATA! Încheiasem subiectul ăsta!

Ovidiam: N-o mai lua cu glumiţe, fă pe cioclul, că nu-i sătulă ea de seriozitatea ei…

Alexulea: o să stau supărat să văd dacă aşa-i place.

Ovidiam: Şi nu-mi spune tu mie gata! Eu spun când termin. Vezi? Tz! Tz! Tz! Nerăbdarea…

Ovidiam:

Ovidiam:

Ovidiam:

Alexulea: Ce te faci dacă termin eu înainte?

Alexulea:

Alexulea: vezi? Ştiu şi eu!

Ovidiam: Dacă termini…

Ovidiam:… hmmm…

Ovidiam: Da’ nu întotdeauna, nu?!

Alexulea: hehe! Mişto!

Ovidiam: Mai am şi eu… câte un cuvânt de spus, aşa… din când în când…

Ovidiam: Da?

Alexulea: aşa, circumspectă! “ce o fi vrut să spună?”

Alexulea: cred că da!

Ovidiam: A, crezi… Hmmm

Ovidiam: În orice caz. Lasă-i şi… ei… dreptul la…

Alexulea: bey, glumeam!

Alexulea: hopa!

Ovidiam: hopa, ce adorabilule?

Alexulea: revine subiectul ăsta!

Alexulea: hopa sus!

Ovidiam: am uitat o virgulă

Alexulea: pune-o acum!

Alexulea: virgulă!

Ovidiam: hopa, ce, adorabil şi obraznic dar drag ce-mi eşti?

Alexulea: E delicat. N-am mai văzut sex de femeie de o lună. Nevastă-mea e cu munca iar iubita!

Alexulea: te-am shocat?

Alexulea: adevărul doare, nu?

Alexulea: hellooooooo!!!!!!!

Alexulea: zi ceva

Ovidiam: stai

Ovidiam: busy

Alexulea: stau!

Alexulea: mai stau mah, că am amorţit! Pot măcar să las mâna asta în jos?

Ovidiam: viu acu

Ovidiam: dau nişte telefoane

Ovidiam: nu-ţi uita vorba

Ovidiam: şi ţine mâna tot acolo

Alexulea: hai mah, că nu mi-o mai simt! Măcar s-o sprijin pe birou!

Ovidiam: bine..

Alexulea: ufffffffffffff. Mulţumesc!

Ovidiam: ia stai tu aşa…

Ovidiam: Ce ziceai? ” N-am mai văzut sex de femeie de o lună. Nevastă-mea e cu munca iar iubita!”… Ce-i cu iubita? Cine-i iubita?

Alexulea: munceşte mah mult!

Ovidiam: CINE-I IUBITĂ?

Alexulea: ea! Nevastă-mea!

Ovidiam: Nu înţeleg…

Alexulea: adică munceşte iar mult, vine târziu acasă şi eu mă urc pe pereţi. că altceva nu am cu cine.

Ovidiam: aha.

Ovidiam: o să vă reveniţi.

Ovidiam: crezusem că spui”Nevasta e cu munca, iar iubita…” Virgula, de uneori o uiţi, uneori o vezi unde nu trebuie…

Alexulea: şi sărisei la gâtul meu?

Ovidiam: după ” de”, o virgulă, na, că o uitai eu, tot uitându-mă după ale tale…

Ovidiam: Nu, da’ nu mi-a plăcut faza cu “Adevărul doare”. A fost un cinism gratuit, cred că eşti de acord cu mine. Cinism în toate sensurile.

Alexulea: e adevăr mah. Nu-i cinism. Am intrat iar în pasă proastă. Hai să schimbăm subiectul. Te plictisesc şi tu eşti dragita că de obicei şi mă asculţi.

Alexulea: drăguţă

Ovidiam: act ratat: dragita în loc de drăguţă Asta înseamnă că-ţi sunt dragă. Nu ne-am înţeles. Eu am receptat cinismul la adresa mea, că PE MINE adevărul mă doare. Tu, înţeleg că voiai să-mi spui că te doare PE TINE, nu? Ştii, eu te întreb de vreo două săptămâni ce-i cu amorul ăsta brusc pentru mine? Am înţeles. De ce nu mi-ai spus că ai probleme acasă, în loc să ne mirosim că câinii (vulgar, dar adevărat)?

Ovidiam: Suntem prieteni înainte de toate. Punem punct la glume şi discutăm că întotdeauna. Pe mine mă ajută să flirtez, mă defulez. Tu nu ai în flirt o soluţie. Nu ai voie. Iartă-mă că m-am lăsat dusă de val.

Alexulea: nu vreau mah nimic de la tine! Ţin la tine mult! Dacă vroiam să sar pe tine de mult eram la uşa ta. Am probleme dar se vor rezolva. Da? Gata cu starea asta!

Alexulea: Bey, tremina-te!

Alexulea: na, că mă bâlbâi!

Alexulea: Nu flirtez cu tine că nu am ce face şi simt nevoia să fac ceva cu cineva!

Alexulea: O fac pentru că ne simţim (cel puţin aşa credeam) împreună.

Alexulea: Chiar şi numai să vorbim.

Alexulea: Dacă vroiam neapărat sex mă duceam şi-mi cumpărăm.

Ovidiam: Deci: nu vrei să sari pe mine. Nu flirtezi. OK.

Alexulea: Dar tu eşti altfel, eşti deosebită, îmi place să vorbesc cu tine, fie că-s lucruri serioase sau flirt.

Ovidiam: De ce te justifici?

Alexulea: Aş dicuta orice cu aceeaşi plăcere!

Alexulea: Pentru că văd că nu înţelegi! Sau că ai înţeles greşit!

Ovidiam: Aiurea! Dacă te pot ajuta cu ceva, spune. Am înţeles că sunt o prezenţă fără trup, un suflet în cyberspace. Aşa să fie.

Alexulea: bey, acum te-ai supărat? Iar am reuşit!

Ovidiam: Nu m-ai supărat. Rămân ceea ce am fost întotdeauna. O prietenă pentru bărbaţi. E adevărat, niciunul nu se înghesuie la uşa mea. Uite că zâmbesc… unde au pus ăştia pozele stas? A!

Alexulea: Ce vrei mah să-ţi spun? Că te iubesc dar că nu te pot avea? Na! Ţi-o spun! Da, aş vrea să te văd! Mi-ar place al naibii de mult să pot să te strâng în braţe! Să pot să te trezesc dimineaţă cu un sărut! Poftim ţi-am zis! Dar nu-ţi dai seama că m-aş folosi de tine? Eu n-o voi părăsi niciodată pe soţia mea (măcar acum aşa gadesc). Vrei să reîncepi o relaţie că până acum? Să ajungem şi noi ca tine cu Stiu-Eu-Cine?

Alexulea: Să ne urăm?

Alexulea: Îmi pare rău! Te iubesc!

Yahoo! Messenger: alexulea has logged out. (12/14/00 at 3:51 PM)

Azi primesc telefon de la bărbatul părăsitor. Se tot cacă pe el, de vreo lună, să îmi lase la poarta facultăţii, cele două bluziţe care îmi rămăseseră la el… Zice că vine să le lase.
Simt că mi se sfâşie inima. Intru în trepidaţii, şi mă inneacă plânsul.
Umblu bezmetică prin facultate, să uit că va fi prin preajmă, să îmi calmez sufletul ăsta zbuciumat. Mă întorc în birou şi îmi arunc ochii pe telefon. Mă sunase. Îl sun şi îmi explică, politicos, că mi-a lăsat plăsuţa la poartă, îmi dăduse doar beep, ca să ştiu că a fost pe acolo.
Iau plasa, care conţine hainele mele în alte trei plase- fiecare cu câte două noduri. Printre haine, o pungă de bomboane cu ciocolată, şi o altă punga de jeleuri harribo. Mă năpădeşte un plâns, de se cutremură scaunul. Mă copleşeşte aceasta atenţie. Jiul trece prin ochii mei… Trebuie să mă calmez, isterică dracului. Dau să scot toate bluziţele, şi găsesc un plic cu 1.500.000 de lei…În condiţiile în care eu nu mai aveam în buzunar, până pe 10 nov., când iau banii, decât 50000 lei…
Plâng aşa cum nu am mai plâns de multă vreme. Adânc, amarnic. S-au dus dracu machiajul, rimelul. Am nasul roşu ca o gogonea, şi inima-rană.
Pun punguliţa de jeleuri pe birou, şi mă aşez în faţa computerului, să citesc o ştire pe net, ceva, ca să mă potolesc, nebuna dracu’…
Şi văd.
…De un colţ al pungii, acolo unde era puţin lipicios, ca dezlipise preţul… atârna un fir de păr, de vreo 30 de cm, negru ca abanosul. Părul “ei”.
… Vezi tu, Doamne, de asta refuz să mă întâlnesc cu el…Nu pot să ştiu că iubeşte deja, că e fericit, nu pentru că nu îi doresc să iubească, ci pentru că eu sufăr întreit… Şi-mi trebuie şi mie timp să mă întremez…
… Aşa că nu înţeleg de ce mi-ai pus acest fir de păr sub ochi… Sunt şi eu un biet sufleţel, nu-mi ajunge atâta suferinţa? Spune şi Tu, chiar nu îmi ajunge??

Şi a fost cutremur… Sătul până în barba lui lungă de aroganţe, fumuri, furt, foame şi nesimţire, în noaptea în care urma să se declanşeze lupta scârbavnică pentru putere, Dumnezeu a făcut lumină în noapte, dându-ne o fatidică lună plină, şi apoi, mulţumit că nu e beznă, ca să dormim ca nesimţiţii, a zguduit temeinic pământul. Nu cât să ne prăpădească, ci cât să ne aducă aminte ce insignifianţi suntem, muşti de-o zi…
… Cei ce au fost singuri, speriaţi, s-au adunat ciorchine în faţa blocului, să-şi tempereze reciproc atacurile de panică… Cei cu familii, s-au consolat reciproc în casă, fericiţi că se au unii pe alţii…
… Mi-a fost o frică nebună…şi, de aseară, am un sentiment acut de nimicnicie şi de singurătate tristă… Echilibrul pe care mi l-am clădit, cărămidă cu cărămidă, în ultima lună, de când am fost beştelita şi lepădata ca o infecţie, s-a zguduit, descoperindu-mi latura fragilă a vulnerabilităţii la rău…Nu ştiu în ce amor îşi legăna penisul aseară fericitul meu fost-companion de trei ani lungi, însă m-a durut direct în inimă că nu am primit şi eu un telefon, ca toată lumea din jur…ca să se ştie dacă îmi e bine, dacă îmi e frică…Să simt şi eu că îi pasă cuiva…
Îmi pare rău de mine. De sufletul meu bun, de inima mea largă, de faptul că mi s-a amputat bucuria, aşa, că vrea un oarecare muşchi…
… Însă, mai presus de orice mâhnire, mă cutremură implacabilul: când va veni valul, ne va lua pe toţi, şi buni, şi răi
Nu se va face proces, nu se va pune în balanţa, nu se vor contoriza lacrimile şi bătăile de joc… Atunci când ne vom pierde, nu vom mai avea timp de regrete.

Sâmbătă seara, am primit un sms de la dragul meu părăsitor (vă amintiţi, ăla cu “Uită-te în ochii mei: plec! Nu te iubesc! N-o să te mai caut niciodată! Vreau femei!”)
Mă invita, simplu, la Mc D., la masă. (Nu trecuse decât o săptămână de la fugă lui pe calul libertăţii absolute)

Acu’, am căzut io pe gânduri şi am fracturat vreo două ipoteze:
1. Ori e prost de bubuie, că nu ştie ce mocnesc eu când vreo scursură îşi bate joc de mine, nota bene, cu bis;
2. Ori e o lichea venala, care nu dă doi bani pe oamenii care au fost alături de el…

… Imposibil să fie una din cele două variante: eu m-am îndrăgostit de un bărbat inteligent (rezolvarea la var.1) şi cu suflet bun (pentru var.2).

… Drept urmare, am concluzionat că, în goana lui disperată după putori cu consistenţa de meduză, a expediat mesajul acela către mine, din greşeală.

…Şi l-am ignorat, cum era şi firesc.

Am avut o revelaţie drăcoasă: caracterul bărbatului care, cică, mi-a fost alături vreo patru ani, are absolut aceeaşi mărime ca şi penisul din dotare. Fantastic!
Îi doresc, în continuare, aceeaşi dimensiune de fericire şi bunăstare.
**
E uimitor cât de perfect nefericit este cel părăsit, şi cât de perfect prietenos cel care părăseşte… Armonia perfectă!
E şi mai uimitor cât de repede uita durerea cel părăsit când este căutat din nou, şi cât de umil e părăsitorul, întors în genunchi, demn… Penibilul perfect!
**
Voi reveni, dragă jurnalule, dar aştept să îmi treacă ura ce mă macină. Urăsc să nu înţeleg lucruri. Urăsc laşitatea şi fuga. Şi îmi urăsc milă şi jena pe care o am când o persoană nemernica se umileşte un faţa mea. “Milogului îi porţi traista”, îmi zicea înţeleapta mea mamă… Aşa este… Încerci să faci din defectele unui om, calităţi, cu ajutor discret şi cu încurajări, şi el, dintr-o dată, se leapădă de tine ca de o infecţie. Nu pot accepta aşa ceva. Nu pot să stau în banca mea şi să-mi rod unghiile, umilita şi părăsită fără o discuţie calmă şi lămuritoare!… Ei, nu pot…La urma urmei, ce explicaţii îmi mai trebuie, când comportamentul persoanei arata clar un ciucure de caracter, îndoit şi abrupt întrerupt din dezvoltare…!? Ei, şi ce dacă mă doare? O să-mi treacă.
**
Pustiul pe care îl laşi în urmă, fugind, te întâmpină la sosire, la fel de gol.

 Am crescut împreună cu doi fraţi. N-am să uit niciodată atenţia pe care ne-o acorda mama (mie mai mult cu palma, căci trebuia să fiu premiantă).
N-am să obosesc în a admira grija cu care, tot mama, îl vâna pe fratele meu mai mic, începând de la intrarea în casă (ca să nu umple camera cu ciorapi aruncaţi anapoda şi cu ghiozdan proptit pe sub pat), până la masa de zi cu zi.
Îi atrăgea atenţia să-şi ridice farfuria şi să o depună în chiuvetă, să o spele, şi să-şi strângă firimiturile de pe masă.
De fiecare dată argumentul era:”Într-o zi o să te însori şi o să te înjure aia de mamă, că nu te-a educat!” 

Dragii mei, a folosit. Am un frate extraordinar. Ne-am bătut toată viaţa copilăriei noastre, însă îl iubesc şi îl admir pentru că are grijă. Are grijă să nu fie nesimţit. Deci se poate. 

Întâmplarea face să fi avut şi eu, în decursul vieţii mele, vreo doi bărbaţi în bătătură, pe post de concubini. Şi am realizat că, în ambele triste cazuri, am ajuns să le afurisesc mamele, cu diverse ocazii…

Nu pot înţelege această suficienţă a unor mame, lipsa lor de preocupare pentru educaţia băiatului.
Să laşi în lume un om care, dacă se apropie de aragaz – varsă uleiul pe el, dacă duce furculiţa la gură o loveşte metodic şi consecvent de dinţi pe nervii femeii de lângă, dacă se dezbracă, bietele veşminte rămân pe duşumea, aruncate… Cum poţi să nu vezi cum creşte băiatul tău? Cum îl poţi lăsa aşa în lume?… Cum să nu te gândeşti, măcar pentru o clipă, ce impresie va lăsa el altor femei? 

… Poate că nu aş fi ştiut ce este normal şi ce nu, însă, cum am spus, am avut o mamă care ne-a învăţat.
De aceea am spulberat şi voi spulbera orice urmă de cinism al bărbatului când, la o observaţie pertinentă, de genul:”Suntem, totuşi, de doi ani împreună, nu crezi că ar fi timpul să arunci şosetele în coşul de rufe, nu sub pat!?”, îmi răspunde cu:”Aşa fac toţi bărbaţii, dragă!”
Nu, dragă, nu aşa fac toţi bărbaţii. Fătălăii, da. Oamenii cu deficienţe, da. Însă nu cei care au învăţat, în anii de acasă sau prin autoeducaţie că însemnul masculinităţii nu este nesimţirea, prin exces de comoditate, râgâială culă sau scărpinat în kur metodic…
…Că nu dau doi bani pe deşteptăciunea ta, dacă-i asezonată cu pârţuri de comportament.
Eei…

Dragă jurnalule, nu te-am răsfoit de multă vreme. Pentru că mi s-a întâmplat un lucru extraordinar de grotesc: pentru prima oară în viaţa mea, cineva mi-a făcut rău voit.
… Astfel că, pustiita, mâhnită şi cu gânduri negre în cap, nu am mai poposit pe aci, să fac mişto. Că nu-mi mai da mâna. Singura persoană de care aş râde în hohote, dacă nu mi-ar fi aşa de greu, sunt eu. Păi cum să nu râd de mine, în condiţiile în care îl primesc pe nemernicul părăsitor înapoi, înmuiata de târâşul lui, pentru că, după câteva luni, să mi-o tragă, la fel, din nou: “Vreau alte femei!! Plec. Nu te iubesc!”????

Aseară mi s-a întâmplat un lucru cumplit. Atât de cumplit, încât o să scriu despre el numai după ce îl voi fi uitat.

O persoană dragă inimii mele (nu pot să-i spun bărbatul meu – pentru că m-a părăsit, nu pot să nu-i spun bărbatul meu – pentru că s-a întors) îmi spunea, aseară, în alcov, că-l mănâncă degetu’ să scrie şi el aci, pe forum.
La sprânceana mea ridicată, a răspuns că subiectul ar fi fost femeile şi că îi este teamă că nu scrie rotund.
… Bai, dă-o dracu’’…

Speranţa. “A-l visa pentru a-l găsi”
Început. “Ce porţi în spate? \O singurătate. \Mai ia una.”
Trăire. “A simţi cum e să ardeţi în focurile pasiunii: tu pentru el, el pentru alta”
Sexperienţa. “A descoperi cum e să fii martor neutru la propria-ţi partidă de amor…”
Degradare. “A învăţa să te pierzi, pentru a încerca să-l câştigi”
Suferinţa. “A fugi de tine, pentru a te ascunde de el”
Umilinţa. “A realiza, numai după ce ai strigat: Am câştigat!, că pierduseşi startul”
Resemnare. “A-l visa pentru a-l trezi”
Final. “A te regăsi pe tine, pierzându-l pe el”