Nu mă mai uit la televizor de un an de zile.
Aseară am fost într-o vizită și m-am nimerit în fața teveului.
Am privit ecranul ăla, flendurind la programe, vreo câteva ore.
Fantastic.
Fantastic.
Cât de FALS se vede tot ceea ce se dorește a fi un mesaj real – pe sticla aia…
Obișnuită să simt zilnic numai realitate, am avut un șoc.
Oamenii de la teve sunt ori prea mult, ori prea puțin. Niciodată, însă, acolo.
Nu m-am putut (re)adapta, în cele câteva ore, la convenția televiziunii.
So be it, then!
P.S.
Și iuhu.
Am renuntat si eu la tv de cateva luni. Acum de sarbatori am mai aruncat un ochi la cateva secvente de film, dar atat. Stirile nu le pot digera si pace. 😀
Credeam ca-s singura ciudatica… insa citind ce-ai scris… mi-am amintit (ca de fapt, noi suntem cei normali) ;).
😉
La mine în casă mai este cine să se uite la TV, involuntar aud și mai văd în treacăt, eu nu mă mai uit. Și acest puțin cu care am de-a face fără voia mea îmi provoacă o stare puternică de respingere, cred că nu aș mai rezista să mă uit nici 10 minute, pe bune…
si eu la fel. e o alta realitate. sau vad eu cu alti ochi. tot aia.