Maică Precistă.
Stai tu, așa, în mediul tău de nebuni, liniștit că-i cunoști pe toți, cu bune, cu rele, mna, oameni cu care împarți zâmbete, bucurii, morți, lumânări, să mor eu dacă te mai bag în seamă și împăcările de după scăndălușuri…
…Și vine câte cineva de dinafara balamucului artistic iar tu simți, așa, sorescian, cum ți se face părul măciucă și parcă ți se înmoaie și gura.
Cică balamucul a fost creat pentru ca cei dinafară să aibă senzația că sunt sănătoși la cap.
Ce-mi vine să râd.
Azi am cunoscut o persoană – zice-i-aș așa.
Eu, culantă, să fiu gazdă.
N-am întâlnit în vieața mea, vorba copilului minune, o așa mână flască cu ochi de pește, sau era invers expresia, who cares.
Și atitudine de aia, rigor mortis.
Și lătrare, în loc de limbă românească.
Și privire de aia, de sus. În jos. Cu iz de strivi-v-aș ca pe gândaci.
Bă.
Dacă vă spun că mi-a fost frică să mă-ntorc cu spatele!?
M-aș cam fi topit de prin zonă, ca să nu-i leșin în față, strategic, când le-a vorbit urât copiilor.
Că până la copii suport.
Te iei de ei, mă-njuri de mamă.
Și mama e moartă.
Așa că…
De topit, nu pot, că eu sunt combustibil, nu surcea.
N-am avut încotro.
Am scăpat un “coropișniță” în gând. Și-un “matracuco!”, tot în gând.
Copiii au simțit.
S-au înviorat.
Le-am spus că-i iubesc și că sunt frumoși.
Le-am făcut cu ochiul.
Peste un sfert de oră am intrat în sală.
– Am auzit că aveți nevoie de mai multe scaune, haideți cu mine, să vă dau.
Copiii s-au ridicat să vină.
De sus a bubuit hitleriana voce:
– Nu pleacă nimeni nicăieri până nu spun eu!!!
Spontan, firesc, normal, și absolut simultan, în secunda în care eu voiam să ies pe ușă, copiii m-au urmat.
– Vă mulțumim, doamnă, zice unul, șoptindu-mi aproape de umăr.
Și m-am uitat în sus pe scară, la persoană – zice-i-aș Ramses, că-nlemnise.
Și parcă-parcă mă privea de jos. În sus.
– Cine-i demonul blond?
– Profa noastră.
– Condoleanțe.
Acum e liniște pe-aici, prin balamucul cel artistic.
Da-le-ar Dumnezeu câte o Nonă și prin alte facultăți, că s-a umplut lumea cu urâți de răi care sperie copiii! 
