Jurnalul lui Manon.

1. Aș începe cu cel care a scris pe google “imi pare rau ,am avut o incurcatura in dosare si a trebuit sa clarific“.
Nu știu cui iți ceri scuze, dar ai aterizat în out.ro. …Și te-ai reîntors, de 71 de ori.
Mulțumesc și ai iertarea mea.
Așa. Dacă tot ne împrietenirăm, zi-mi ce ai făcut cu dosarele alea care conțineau încurcătura, că mă roade. Scăpași, sau ai net acolo?

2. nona esti minunata
Nț. Sunt o comoară. …De aia mă îngroapă toți.

3. cum sa scri in jurnal
Punând, ferm, punctul pe i. …Pe cel de-al doilea i.

4. barbati goii
Vai de capul tău. Când școala te abandonează de mică, ce cauți pulii pe net?

5. cate luni trebuie sa creasca paru pentru tunsoare jhony bravo
Păcatele mele. Asta da, dilemă, Jhony, dă-l dracu de bac.
Zicem așa, pornind de la ideea că ești zero, acum: pentru moț, vreo două luni, îl dai cu ulei pe spate și pui pe cineva să te tragă de el zilnic. Pentru ceafă, epilează-te cu ceară. Până se face creasta mare, ți se umflă și la ceafă de un unu.

5. vreau sa sex pe net
Îu. Nu vreau să dezamăgire pe față, dar vezi că femeia cam vrea să dragoste pe viu.

6. www. numai cu sex si cu futari.ro clipuri
Al dracu pervers. Ești patriot. Punct ro, ai?

7. helicobacteru moare de la tuica
Incorect. Helicobacteru se amețește. Ficatul moare.

8. un om ma jignit pe strada
Cum te-a jignit? Ai dat cu liniuța-n el și te-a făcut agramat?
Data viitoare șparlește și tu un portofel. “Șuțule!” sună simpatic.

9. cea mai frumoasa puta de femeie din lume
Din lumee?? Nene, nu știu. Îți mărturisesc că eu, de ceva timp, mă-ndrăgostesc, al dracu ghinion, numai de bărbați cu păsărică. …Pe care n-ajung să o văd, că mă împiedic în ouțele mele.

Am fost la tata, acasă, o săptămână, să mă încarc de viu, că am orbit, dreq, de atâta stat cu ochii în monitor.

Într-o seară…
…Mă scosese un prieten în oraș, să bem un suc, să ascultăm muzici ne-manelare, chestii.
E.
Nu mai erau locuri libere la terasa aia.
Și ne-am așezat la o masă la care staționa un grup.
Prietenul meu îi cunoștea pe oamenii ăia.
Io, nu, evident.

Ah.
Socializarea pe viu, fără anestezie prealabilă.
Ăia vorbeau – mai mult între ei – eu mai ziceam un deh, eh, da, ha ha, după care mă afundam cu ochii-n telefon (sanchi, îmi verificam mailul sau dădeam refreșuri – mi-o fi scris cineva pe facebook?) ca să acopăr găurile de ne-comunicare.

Cum dracu treceam noi, în tinerețea lipsită de internet, peste momentele în care ne întâlneam cu necunoscuți și tăcerile penibile pluteau line la firul ierbii?
Nu mai știu.

Știu doar că în seara cu pricina prietenul m-a prezentat grupului.
Înainte să plecăm, unul dintre tipii de la masă s-a uitat cu luare-aminte la mine.
Fața lui nu-mi spunea nimic.
Iar când el m-a întrebat, ușor contrariat:
– Cum, nu mă cunoști? Ne-am mai văzut, acum câteva luni, eram la masă cu fratele tău…
…Mi-am ținut răspunsul în gând:
– Oh. …Aveam și atunci telefonul la mine?