Jurnalul lui Manon.

1. Pentru cititorul prieten

A-ha! Azi e ziua muncitori din toate țările, uniți-vă-n distracții!

Deci vă urez un Happy Unu Mai! … Și mai ȘI decât ăla de anul trecut!

Vă rog respectuos să nu lăsați gunoaie la locul faptei.
Ah, și să aveți grijă la căpușele de pădure, e sezonul lor. Le puteți evita așezându-le pe parbriz un pahar de plastic și rugându-le să dea maneaua mai încet, că doarme copilul.
…Pădurea e a tuturor, zic.

*

2. Pentru mine

Șezi!
Când durerile seacă iar lacrimile s-au evaporat, singurătatea se cristalizează și-ți devine scut de apărare.
Se fisurează, în timp, iar cioburile apasă pe suflet, a nevoie. De zâmbet cu ochi rotunzi și de îmbrățișare care taie respirația.
Nu te panica.
Ridică-te!
Nu cere nimic, oferă.
Zece oameni. Opt îți vor răspunde la zâmbet. Pe ceilalți doi, îmbrățișează-i tu.
Nu azi. Ziua de 1 mai – tu o sărbătorești pe 2.
Șezi!

Sunt la tata acasă. În Tg-Jiu e soare și miroase a copaci verzi, nu a beton. Am colindat magazinele SH, pentru că-mi plac hainele vintage. Sunt mai ieftine și mai de firmă.
Eu sunt cuminte și moale.

Vă doresc Sărbători Fericite, alături de cei scumpi și dragi vouă!

Vă pup cu dragul cel mare,

Manon.

Vă pup pe ochi. Pe ochii voştri cei frumoşi. Cei veseli, cei ghiduşi, cei înnoraţi, uneori.

Şi vă doresc tot ce-mi doresc şi mie:  zâmbet mult şi iubire împărtăşită.
Iubirea oamenilor, şi a Omului.

La mulţi ani, fetiţe, pentru voi, şi La mulţi ani, băieţi, pentru mamele voastre!

Iuhu!
Mă duc să mă fudulez prin şcoală, de ziua noastră.

“Trebuie să faci rost repede de un prieten nou, căci nu îmi place numărul de prieteni pe care îi ai acum!” Asta mi-a scris cineva, pe perete. Pe feisbuc. (Numărul meu de prieteni este 666.)

Am nevoie de un prieten nou. Lansez invitația în jurnal:  Dacă vreunul dintre voi vrea să ne împrietenim pe feisbuc și să omorâm jinxul, îți mulțumesc, prietene. 🙂

Așa. Acum să explic de ce am scris despre asta:
1. Mă amuză chestiunea, căci triplușase, pentru mine, nu reprezintă nimic;
Și (de fapt)
2. Profit de situație ca să vă pup, mărțișori și mărțișoare, 1 martie chiar înseamnă ceva!  🙂

Deci abia la ora cinci seara am realizat că azi e ziua îndrăgostiţilor? Cât de moartă pot fi!?
Sunt atât de izolată de iubire încât nici n-o mai recunosc, în jur. Ca s-o spun pe-a dreaptă, nici nu mai privesc în jur.

Anul trecut uram, politicos, îndrăgostiţilor un: “Iubiţi-vă, bă, că viaţa-i scurtă şi n-avem nevoie de pretexte!”

Anul acesta V. Day e pretext pentru a saluta, la fel de politicos, cititorii: “Măh, vă pup în frunţi!”

…Şi-atât.

La Mulți Ani, La mulți Ani, La Mulți ani, frumoși și prețioși ce-mi sunteți, voi, cititori!

La mulți ani, dar nu oricum, ci cu trupul sănătos și cu sufletul încărcat de lucruri bune și calde!

Vă mulțumesc, patetică, pentru faptul că vă cunosc. Pentru lucrurile minunate pe care le aveți în voi și pe care le puneți și în jurnal, onorându-mă.

Vă mulțumesc pentru că m-ați sprijinit de fiecare dată când, năucă și dezorientată, mi-am pus durerea în jurnal. Speram să nu loviți, și așa a fost.

Vă mulțumesc pentru că am râs împreună și pentru că am tăcut împreună.

Nu știu să fac urări, dar vă doresc să aveți speranță, pentru noul an – căci asta îmi doresc și mie.

Mă bucur că trece 2010. …N-aveți idee. Vreau să îl las în urmă repede, cu tot urâtul din el.

Păstrez doar jurnalul, în care sunteți voi, și încerc să sper pentru 2011.

La Multi Ani, iubiți și prețioși ce-mi sunteți, voi, prieteni!

Ete… Vă făcui brăduț…
Caut, de trei zile, pe net, un brăduț spectaculos. Îl voiam și mare. Era să capăt o duzină de virusei, în proces, însă am cam învățat să mă feresc de imaginile frumoase care ascund în ele troieni periculoși…

Ete… Făcui brăduț. Pentru voi. E nespectaculos, dar fără virusei. 🙂

Vă mulțumesc pentru că citiți jurnalul. Vă mulțumesc pentru că mă faceți să zâmbesc, să hohotesc, să plâng de emoție.

Vă doresc, scumpi și dragi ce-mi sunteți, Sărbători Fericite!

Doc,
Îți promisei că dansez îmbrăcată în pinguin, ca să te fac să zâmbești.

ETE! 😉

Get well soon!

La fereastra de vis a vis atârnă, plouat, steagul României. Fără gaură sau stemă.
Gaura aceea e pe retina unora dintre noi, stema aceea e ștanțată în niște inimi de dinozauri.

E 1 decembrie, Ziua Națională a României.

Probabil că au fost parade pe la Arcul de Triumf (al cui?)…

Vă zic La mulți ani, între parantezele care mă vor feri de huiduieli.

N-am mood de sărbătoare națională, căci nu văd nicăieri reiterându-se marea uneală de la 918. Suntem dezbinați și uniți în cârcoteli, nimiciți de junghiuri în stomac și de lovituri pe la spate.

Deșteaptă-te, române?

GUESS… WHAT? …Mai avem nevoie de încă 20 de ani, ca să ne unim din nou și cu cei care, dezamăgiți, sunt acum afară (în toate accepțiunile acestui cuvânt).

Eu îmi păstrez speranța.
Dar nu azi.
Ci mâine.
Azi sunt cold as ice.

*

Vă iubește mama lui.
Și îi îmbrățișez tare tare pe cei de afară.

Bună, Maria.

Uite, acum, cand tu ma afurisești pe mess, eu scriu în jurnal.

E 6 octombrie.

Știi că nu pot pune aici ceea ce-mi scrii, căci jurnalul meu e citit și de minori.

Așa că, uite, nu râd deloc, decât în gând, și mă gândesc să…

…Maria, am ceva pentru tine, ascuns aici.

***

P.S. Pentru că nu te potolești, ia și asta!

***
Okeei, acum că am terminat cu sobrietatea, scot și eu limba la tine !  😉

***

P.S.2: (Te rog să înveți dansul respectiv până mâine)