Jurnalul lui Manon.

Mă tot uit, dimineaţa, la Mircea Badea. Şi mă minunez. Nu am văzut, încă, pe nimeni, care să se sinucidă, aşa, în direct, în fiecare zi. O căuta cu lumânarea. Citirea ziarelor este un veşnic pretext pentru nodul în papură. Mi-e şi frică de ziua în care se va milostivi cineva de el şi îl va machia cu un pumn… Săracul…

Sunt stupefiată şi urmăresc ceea ce i s-a întâmplat lui Mutu. Aseară, cu sămânţa în gură şi cu ochii în televizor, am auzit tot felul de uimiri şi scenarii… un fel de praf alb în ochii noştri, simpli consumatori de salam cu soia… Ce de-a supărări…ba, chiar, un frate (său văr) Becali a părăsit o emisiune în direct, de la atâta tensiune…
S-a dus dracu’ febra alegerilor, poate moşmondi năstasele în linişte, acum poporul imparţial are o problemă nouă: Mutu se droghează, ta-na-naa!

…De fapt, ce să întâmplă? Prieten bun cu căpitanul gheară, fotbalistul nostru de renume mondial la uiski, kurve, inele şi maşini, s-a apropiat şi el, în conjuncturi independente de voinţa lui săraca, cu nasul- de dosarul cocaina, care zăcea uitat în cabina unui biet yaht, într-o zonă pustie de sărăntoci, şi anume Ibiza.
E, de la apropiere, i s-a luat pe nară. Şi omu’ a uitat, cum e şi firesc, întâmplarea, întorcându-se la sport, mai obraznic, mai macho, mai sculat ca întotdeauna, ca de, unu e mutu lu gheară, şi altu e idiotu’ lui Dostoievski…
Toată ţara plânge şi jeleşte pierderea, prin sfânta suspendare, a briliantului. Atâta nedreptate…Să i se taie aripile din zborul high ale unui fotbalist de clipuri şi tatuaje… Nţ!

… Nu-i sare nimeni în ajutor, cu vreo bilă de consolare?

Azi este 11 septembrie… E bine să nu uităm…
**
E sâmbătă dimineaţa. Ca orice femeie iubita şi respectată din lumea asta, sâmbăta mi-o petrec, evident, singura în pat, cu mâna pe telecomandă. Astfel, am nimerit din greşeală pe tvr2, unde, la vestitul Măruţa (ăla care dă cu pumnu’ în monitor şi cade de pe scaun, pipăind invitatele) era invitată marea vedeta Anna Lesko.
Nu m-am dat în vânt niciodată după ea, şi nu am înţeles niciodată pe ce criterii este considerată o femeie frumoasă şi cu voce bună. Mi se pare masculinizata, colţuroasa şi cu o voce uite-atâta de mică. Beah, nu asta e motivul pentru care m-am repezit, în plină sâmbătă, pe laptop, să scriu, pentru că fată până la urmă e simpatică… motivul este altul: măh, fata asta se droghează?… Dumnezeule, are o privire pierdută, capul greu şi faţa schimonosită ca după o beţie grea… Trăsăturile sunt asprite, limba umblă peste buze des, gura vorbeşte ce-i trece prin cap, cum ar fi, de exemplu, faptul că ne pârăşte, nouă, telespectatorilor pe individul de Măruţa, ca o cotrobăia pe organism în pauză publicitară…În replică, Măruţa ne pârăşte nouă că, în pauză publicitara, Marian Ionescu, de la Direcţia 5 a intrat pe platou şi i-a spus Annei cum să răspundă la întrebări şi cum să se comporte în emisiune…
…Nu e treaba nimănui cine l-a înlocuit, în alcov, pe Irinel, însă cineva ar trebui să o ajute pe biata vedeta să se prezinte altfel în faţa publicului.
N-or fi oameni în jurul ei care să o iubească?
Starea ei de acum este departe de a fi naturală. Nu pot spune exact ce abur îi pluteşte prin cap, însă strălucirea suspecta din ochi îmi aminteşte de privirea tatălui meu care venea acasă seara, uneori, obosit de la muncă, cu aroma de alcool în voce… Numai că la ea mă tem că nu e alcool, căci dilatarea asta de pupila… mi-l aminteşte pe Al Pacino în “Panică în Needle Park”, if you know what i mean…

Am văzut aseară “Patimile lui Hristos”, filmul lui Mel Gibson… E impropriu spus “am văzut”, căci, în timpul filmului, am adormit pe bucăţele de timp.
Cu toate astea… Pot trage o concluzie…

Îl băteau pe Iisus. Da’ îl băteau rău! Rău de tot!
Am aţipit, şi, când mă mai trezeam, auzeam cum îl băteau. Adormeam la loc, şi iar mă trezeam. Îl băteau iarăşi.
L-au bătut de l-au nenorocit.

Până la urmă, am adormit şi nu m-am mai trezit decât azi-dimineaţă. L-am întrebat pe al meu: “Până la urmă, l-au omorât în bătaie, sau a scăpat?”/”L-au bătut rău, mah…”, zice…

… Îmi este greu să vorbesc despre o temă atât de fragilă, mai ales că toţi avem sâmburele de credinţa în noi… Însă…Cât de idiot poţi fi, să crezi că faci tu ceva nou prezentând “patimile” lui Hristos, adică bătaie ca la holiud, fără să introduci măcar o adiere de fior spiritual într-un film?…

…Mă întreb, absolut retoric: de unde dracu’ au scos ăştia atâtea interpretări, ca antisemitism, ca dracu’’, ca lacu’…în condiţiile în care filmul e nul!?

Nu vă recomand filmul… Mănâncă bietul om bătaie, la greu. Bătaie şi iar bătaie. În rest… puştiul din mintea lui Gibson, care, în culmea creaţiei, îl mai zvânta o dată în plus, în pumni, pe Iisus… Brava.

…De banii ăia, mai bine construia o biserică.

Există un snop de “vedete” invitate pretutindeni. O asemenea vedetă, culă şi în top, este nea Beni. Aka (sau fost) Benone Sinulescu… Deşi şi-a schimbat numele în nik de pepene, personajul păstrează cu sfinţenie aura sinulească… Urât ca dracu’, cu o mimică ce ar băga în abis şi un piranhia, nea Beni insistă să se dea cul şi dezinvolt, făcând paradă de chelia strălucitoare mai ceva ca de fosta perucă, cu acelaşi aer libidin.
Nu l-am plăcut niciodată, însă acum, fiind obligată să îl văd indiferent pe ce post mă arunc la fugă, îmi stârneşte neşte resentimente care mă fac să semăn cu căţeaua pufi din faţa blocului, aia care sare la picior din senin.

… Urmând o logică firească, anume că, dacă e invitat, înseamnă că e şi plăcut de popor, mă văd, pentru a nu ştiu câta oară, în ipostaza în care eu sunt un freak, iar restul oamenilor, normali.

E trist. Fostul cântăreţ de muzică populară arata şi se comportă ca un măscărici, de teamă că iese din atenţia publicului.
… Sărmanul. Sărmana vedeta bogată…
Este de neprivit…De la eşarfa de veci şi lacrimile nepotolite ale lui Florin Piersic, nu am mai întâlnit aşa un penibil trist…

Ăştia din ziarul Libertatea au secţiunea aia celebră, Faţă de la pagina 5, care a făcut multe vedete, şi anume: pe aia de la meteo, cu faţa de bidon şi kur bun, de moldova.

Trec peste ruşinea pe care au avut-o, poate, anumite mame, văzând pagina 5, pentru a remarca obiectul siderării mele, care mă face să cumpăr ziarul ăsta şi să-l răsfoiesc urgent doua file: obiectul fascinaţiei nu este mamela expusă, sau buca fetei, ci… decorul din spate.
Ei bine, decorul fetei de la pagina 5 face toţi banii (patru mii lei), pentru că îţi arată, în contrast sau în completare cu frivolitatea poziţiei seminudului, o tragică realitate… A unei Românii cu carpeta pe pereţi şi bibelouri chicioase în vitrină.

Disperate de viaţa din care nici nu au muşcat bine, diverse fătuci cu minte galinacee trimit poze cu ele dezbrăcate, în decorul sinistru al turcismului mioritic.

Privesc amar bucile dezvelite în “camera a bună” de la ţara, şi pun pariu cu mine însămi că data viitoare decorul va fi la fel.

… Azi am luat, iar, ziarul, şi m-am bulucit la poză. Era o schimbare: o jumătate de carpeta era acoperită de un fel de cearceaf de mătase, cum am văzut io pus pe un coşciug odată, iar în faţa, fata în patru labe, zâmbind lat la pozar.

… Acest derizoriu îmi zbârleşte pielea.
Aceasta promiscuitate perena îmi îngroapă optimismul…

E adevărat că adolescenţii de azi nu mai sunt cei de ieri, însă unde dracu’ au dispărut părinţii din totdeauna?

Citesc, cu tensiunea crescută subit, ştirea-bombă a zilei: Morţii romani, în loc să putrezească, se mumifica, din cauza alimentaţiei de om sărac, bogate în “E”-uri.

… O veche tradiţie românească, ce ţine de rit şi de economia spaţiului, a stabilit ca mortul trebuie dezgropat, la şapte ani de la înmormântare. I se face o slujbă, se aduna biata rămăşiţa cu respect într-un sac, şi este depus tot acolo, într-un colţ de mormânt, pentru a face loc următorului din neam.

… Ştirea pe care am citit-o astăzi mi-a zdrobit şi ultimul puseu de optimism, căci mă afectează direct şi personal.
… După ce că nu am casă în viaţa asta, din cauză că tatăl meu, de fraier, a lăsat-o unor rude de la ţara, mă trezesc acum că nu o să mai am nici loc în mormânt, din cauză că tatăl meu, de sărac, s-a îndopat cu “E”- uri.
Am o singură şansă: să arunc virtutea la coş şi să mă mărit, de-a dracu’, cu un bogătaş bătrân, pentru a asigura, astfel:
1. Casă pentru copii mei şi
2. Un loc de veci gol, căci, hrănindu-mă sănătos, nu voi mai ocupă locu’ degeaba, căci nu mă voi transforma în mumie… Cel mult într-o fantomă răzbunătoare care o să-l hărţuiască cu cleştele la ouă pe strigoiul Năstase.

“Marţi, un cunoscut cântăreţ, Adi de la Vâlcea”, a avut un accident de maşină.
Rusinikă pentru reporteriţa protv care, luându-i interviu şoferului de dacie implicat în accident, spune: “Şi, v-a cântat ceva, după? (…după ce a văzut că e viu, probabil…)
Şoferul izbucneşte involuntar în râs: “Nu… cum să-mi cânte?”
… Aşa gafă de reporter, mai rar. Nu înţeleg de ce nu a încins acolo, o horă, ad-hoc, imbecila.

Ruşinikă pentru Cristina Ţopescu; are o emisiune de ştiri, bănuiesc eu, un fel de summum al zilelor trecute. A prezentat această ştire la o zi după eveniment , e de înţeles, insă felul în care a prezentat-o, nu îi face cinste.
…În mod lamentabil, ajungem să prezentăm un accident de maşină ca pe un can-can de cafenea… auzi la ea, ce introducere, “unora nu le pasă să arunce 2 miliarde de lei” (atât costă maşina distrusă în accident)…şi continuă, la fel de ridicol, că nici nu mai redau penibilul…
…De parcă săracu’ om se aruncase voit cu maşina…
Mai mult, declaraţia lui Adi de la Vâlcea de după accident (luată şi ea în tărbacă de ştiristă), se vede clar că e făcută ca să se autoîmbarbateze şi să epateze… De-abia scăpase omu’, şi, în loc să o dea pe văicăreala, s-a cocoşit şi el puţin… 

… Aşadar, următorul dezastru, pretext de ştocăreală, stimaţi ştirişti?

“Justiţiarii Mircea Badea şi Oreste fac dreptate la Prima TV, un show de marţi până vineri de la 23:00.”

…Mă uit, de ceva vreme, la ei. Şi mi se ridică, ferm, din ce în ce mai des, convingerea că oamenii ăştia: ori fac emisiunea ad labam în aşteptarea concedierii, fără chef, ori li s-a spus că ei trebuie doar să umple golul de spaţiu până revin cârcotaşii.
Chiar dacă le-ar cădea în cap ambele ipostaze, tot nu înţeleg de ce sunt atât de “civili”, de ce vin la emisiune absolut nepregătiţi sufleteşte, neînarmaţi cu bună dispoziţie, sau chiar cu cinism de bună calitate (până şi andrei gheorghe s-a modulat puţin: din nesimţit a devenit cvasi-gudurel), de ce stau ca imbecilii cu nasul în fişa personală a invitaţilor, fără să o citească înainte de a intra în emisie, de ce, în ultimă instanţă, nu au pic de respect faţă de noi, cei o mie de cretini care ne mai uităm, încă, la ei, acordându-le credit?
Mă uit la Badea, căci Oreste este eteric, mă uit, zic, la Badea, cum se văicăreşte de rating, de salarii, de numărul mic de spectatori…şi mi se face ruşine la gândul că sunt, printre noi, atât de mulţi oameni talentaţi care şi-ar ridica, aşa cum se face, SINGURI, numărul de spectatori şi ratingul, numai că nu au şansa de a fi în locul viţeilor care, încă, ne plictisesc la Prima tv…Domnilor, faceţi-le o favoare şi daţi-i afară!

Edit: Ups! M-or fi citit cumva, sau s-or fi sesizat din oficiu, că văz că nu mai sunt în grilă?