Jurnalul lui Manon.

Cum ne percep ei, pe noi:

.

.

.

.

.

.

.

.

.

… Și cum îi vedem noi, pe ei:

So here it is:

A Man is driving down a road.
A Woman is driving up the same road.

They pass each other.

The woman yells out of the window, PIG!
The man yells back out of window, BITCH!

When the man rounds the next curve, he crashes into a HUGE PIG in middle of road and dies.

*
Thought For the Day:
If men would just listen!

Dacă trimiți săgeți la întâmplare, posibil e să deturnezi și câte-un bumerang.

Așa văd eu în poză.Tu ce vezi?

Atâta ne place să filosofăăăm… Și să susținem că am descoperit acum, aici – adevărul cel de-fi-ni-tiv…
Și după aia să remarcăm că, de fapt, nimic nu este etern…
Și că, dacă tot nu e etern, e zadarnic…

Etape.

Între filosofări, viața. Crudă. Nudă. Frustă. Lungă.

Oamenii nu au în dotare buton de comutare a sentimentelor de pe ON pe OFF.
…Cei care pretind că-l au, ei bine… tocmai au descoperit un adevăr… de-fi-ni-tiv.
După aia urmează nimicul cel etern-zadarnic.

Suntem amuzanţi, noi, oamenii… În dorinţa de a comunica, de a ne face înţeleşi…
Cu nevoia febrilă de a fi toleraţi, plăcuţi, adoraţi…
Cu zbuciumul de gol în plex atunci când nu rezonăm în ceilalţi…

Vorbim, explicăm, şi ne mirăm că nu suntem auziţi.

Păi să nu ne mai mirăm. Căci nu despre auzit este vorba.

Ci despre faptul că ideile din capul nostru au o anumită reprezentare, care trebuie transmisă, în imagini, interlocutorului.
Altminteri, fiecare îşi derulează propriul film, astfel că atunci când eu zic NU, tu înţelegi Poate.

…Şi iată cum, universurile din noi doi (minunate, de altfel), rămân încremenite în blazare – fiecare pe canapeaua propriului suflet, şi-şi fac cu mâna, a bye-bye.

Cum punem ideile noastre în imagini?
Gândind, simplu, că ele trebuie să fie reprezentative pentru interlocutor, nu pentru noi.

Dar pentru asta ai de spart un ego.
Al tău.

HOW TO IMPRESS A WOMAN:

Compliment her
cuddle her
kiss her
caress her
love her
stroke her
tease her
comfort her
protect her
hug her
hold her
spend money on her
wine & dine her
buy things for her
listen to her
care for her
stand by her
support her
go to the ends of the earth for her

*

HOW TO IMPRESS A MAN:

Show up naked.
Bring Beer.

Nu știu dacă funcționează linkul, e de Facebook.

Citiți articolul acela, sunt curioasă ce părere aveți.

Eu zic wow!

“Asadar, ne-ati tradat, emigrantilor!   Ati plecat din România în cautarea libertatii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI.” Doua puncte de vedere…(vechi..dar actuale) de Stefan N. MAIER

Mă scuzați că vorbesc singură în miezul nopții, trecui pe aici ca să vă adresez tradiționalul Hristos a-nviat!
…Și să vă povestesc ceva…

Am fost, cu tata și cu Maria, la biserică, să luăm lumină și să-i ducem și mamei.
Ne-a grăbit tata, de am  ajuns pe la vreo zece jumate…
În curtea bisericii erau câțiva țigani. Multicei. Toți.

Afară, un frig crâncen, de miez de crăciun.

Eu nu intru în biserici, de când a murit mama… Tămâie, lumânări, îmbulzeală îmbrânceală…
Pe la ora unșpe jumate, mi se făcu milă de Maria, care era violacee și mă tot întreba unde-i sunt degetele de la mâini, că nu le simțea…
Așa că am intrat în mica bisericuță, să ne încălzim.
Din prima am remarcat ciudățenia: amplasate strategic – câteva fotografii ale preafericiților teoctiști (plini de lanțuri cu cruci mari pe piept) luminate artistic de spoturi; iar picturile cu sfinții martiri de pe pereți stăteau, tot artistic, în penumbră beznă.

Enoriașii vorbeau tare, ca la cafenea.
Maria era și degerată, și siderată.
– De ce vorbesc ăștia în biserică, Nona, în mijlocul slujbei?
Îmi arunc ochii roată și remarc boxele de pe pereți. Și pe preotul care se fofila printre perdelele altarului, cu gura închisă.
– Slujba este înregistrată pe bandă și redată prin boxe, draga mea!

Mda. Înălțător moment.
După care a urmat unul periculos, cu oamenii de afară, agitați, care îl înghesuiau pe popă ca să-și aprindă toți, deodată, lumânările de la cea din mâna lui.

N-a existat pic de smerenie. De respect. Și e de înțeles.

*
Trecui pe aici, prin jurnal, dar dacă nu e nimeni, îmi răspund singură Adevărat a-nviat!
Și mă minunez de faza aia cu înregistrarea, ca să nu zic mai multe la adresa popii…
…Mă rog, mai zic ceva, totuși… Părinte, ca să te eliberăm de slujbă corvoadă, la anul venim cu lumina de acasă și ne luăm paștele de la automatul cu fise?