– Îmi place, tipul acela, de mor!!!
– De ce?
– Am un feeling că el este ALTFEL…
*
Ghicim, uneori, în oameni, lucruri minunate.
Această ghiceală reprezintă, de fapt, o proiecţie a propriilor dorinţe.
Archive for the ‘Oglinda’ Category
De o săptămână (hai să recunosc, sunt, de fapt, două) vreau să scriu ceva.
Și tot amân, lasă, că scriu mâine…
*
Introducere.
De ceva timp, îmi intră în jurnal un IP de Suceava. Care este altfel.
Acest cititor este atipic pentru jurnalul lui Manon.
Nu a venit de pe google, căutând un cuvant aiurea și aterizând din greșeală aici.
Nu a venit dintr-un blog prieten.
Nu a venit de pe google căutând manon sau out.
A tastat direct: www.out.ro.
*
Cuprins.
Cititor atipic.
Intră, zilnic, metodic, de trei sau patru ori, doar în pagina principală.
Nu dă click pe linkurile cu muzică.
Nu se uită la pagina mea de prezentare.
Nu citește din urmă nimic.
Nu trece niciodată în pagina a doua.
Vine să vadă doar ce mai scriu nou.
Cititor al jurnalului meu, atipic, zic.
Nimeni, până acum, nu a citit doar prima pagină.
Dacă vin din greșeală aici, oamenii nu se mai întorc.
Dar dacă se întorc, devin curioși. Unii dintre ei, familie.
Și caută să citească și din trecut.
Evit speculațiile, deși aș avea vreo două teorii și un mesaj anume de transmis.
*
Încheiere.
Prietene, mă onorează că mă citești. Și mă intrigă genul tău de semi-curiozitate.
Îți mulțumesc pentru prezență, și când spun asta te privesc drept în pupilă.
Dai click pe link?
Soarele nostru carele eşti în ceruri,
În următoarele trei zile,
Rogu-te,
Nu te acoperi de nouri gri,
Nu lăsa ploaia să se apropie de nisip,
Nu muşca manonul care va sta la rotisat.
Să fii blând dar ferm,
Fereşte-mă de carbonizare
Şi ţine apa mării caldă.
Amin. 🙂
Semnat:
Cea care desenează inimioare cu beţişorul în nisip.
P.S. Yeah ♥ 😉
Momentul adevărului.
Să vi-l prezint pe Mister Nu-iSpunNumeleCăciI-amPromis: Grăsuţ, cu ochi blajini, moale la atingere şi strălucitor în beznă.
Îl pup pe guriţă des, fără pericol că se transformă în prinţ.
E din Franţa, dar mi-a fost adus de la Praga.
Momentul fuduliei.
Îl car pe umăr, prin şcoală, prezentându-l tuturor.
Mic moment meschin.
Fetele vor să-l pipăie iar eu sunt un pic geloasă.
Deci tananaaam, iată-l pe cosmopolitul meu batracian:
Mă obsedează De-ai fi tu saaalcie la maaal… La la la laa (căci nu mai ştiu urmarea).
E cald afară. Hot pe dinăuntru. Aş vrea un biker cu muşchi (doamne iartă-mă).
Boon.
Urmează ceva patetic. Dar. O să evit metaforele o perioadă, până mi se vindecă sufletul de hepatită.
Azi am aflat că o fostă colegă de facultate s-a stabilit în străinătate. Că s-a căsătorit acolo şi că a născut un băieţel.
Deci mi s-a umplut inima de o bucurie majoră. Majoră!!! (Te pup, Carmen, în caz că intri pe aici în jurnal, vestea asta mi-a făcut ziua fericită!!)
Acum urmează ceva leim. La penibile n-am restricţii.
După ce am aflat vestea minunată despre colega mea, am oprit un biet nevinovat în şcoală şi i-am zis, absolut serioasă: Vrei să-mi faci un copil?
… Din întâmplare era electricianul sculptat la sală.
Continuăm programul muzical cu hammer-ul Chen taci dis.
*
P.S. I’m alive!
Feeling unknown
And you’re all alone?
Click the picture and Listen
↓
Sunt bolnavă.
O să revin când îmi revin.
Pup cititorul-prieten.
