Urc în 104 încărcată de bagaj. Rucsacul îmi taie mâna, am şi umbrelă (bravo, madam, vezi că n-a plouat?!?).
Pe scaunul din faţa mea stă un ţigan. Se uită dezaprobator la mine, căci, în goana lui nebună, şoferul pune nişte frâne atât de artistice, încât cu greu mă ţin de bară, şi cu greu ţin plasa să nu devieze în gura ţiganului care stă, cu mâna în kur, jos pe scaun. Privind dezaprobator…În loc să mă lase pe mine, femeia, să stau jos, că am greutate în mâini, şi nu-mi pot ţine echilibrul. Auziţi şi voi, mă priveşte de sus, de acolo, de jos, de unde e el…Şi neamul lui…Că, mai să mă pufnească şi râsul. …Nu ar trebui să stea, oare, în picioare, cu mâna în te miri ce buzunar al vreunui călător???