Am luat cam multe decizii în ultimul timp.
Deciziile astea vin ca necazurile, tăvălug. Se agață de tine și se cer luate în brațe.
Și le iei.
A dracului povară.
Dar CE BINE E!!!
Bă.
Eu sunt săracă în bunuri materiale.
Am doar sufletul.
Un univers plin de universuri.
Sufletul ăsta, de defect ce e, a fost, de când mă știu, plasă de siguranță pentru alte suflete care cădeau de sus, ghemuite în propriile frici și dureri. Ghemuite ca puii de arici, cu țepi cu tot. Și cu boticul roz pitit sub armură.
Am un singur suflet.
Nu e de vânzare.
E doar strâns ghem, cu boticul pitit sub armură. Dar nu-i dau drumul să cadă în nicio plasă de siguranță.
Pentru că deciziile cele grele nu sunt pietre de moară la gât de sinucigaș, ci întoarcerea EU-lui la nava mamă.
>:D<