Mă iubesc.
Și mi-e dor să pot să scriu din nou AȘA.
Le mulțumesc celor care îmi citesc paginile mai vechi din jurnal; prin ei mă întorc și eu, din când în când, la mine.
Archive for September 7th, 2013
Fac școala de șoferi.
Am început-o ca să conduc o mașină și o termin doar ca să o am făcută, să nu-l supăr pe tata.
Don’t ask.
E.
Fac școala de șoferi.
Și, pe măsură ce am început să prind șpilul, maneta, reflexele, volanul cu servo, m-am dumirit și cu instructorul.
Așa că, într-o zi, i-am spus:
– Dragule, când o să termin școala asta, amandoi o să fim profi. Tu m-ai învățat să conduc, iar eu te-am instruit în legătură cu felul în care trebuie să îl înveți pe un om să conducă.
Am luat cam multe decizii în ultimul timp.
Deciziile astea vin ca necazurile, tăvălug. Se agață de tine și se cer luate în brațe.
Și le iei.
A dracului povară.
Dar CE BINE E!!!
Bă.
Eu sunt săracă în bunuri materiale.
Am doar sufletul.
Un univers plin de universuri.
Sufletul ăsta, de defect ce e, a fost, de când mă știu, plasă de siguranță pentru alte suflete care cădeau de sus, ghemuite în propriile frici și dureri. Ghemuite ca puii de arici, cu țepi cu tot. Și cu boticul roz pitit sub armură.
Am un singur suflet.
Nu e de vânzare.
E doar strâns ghem, cu boticul pitit sub armură. Dar nu-i dau drumul să cadă în nicio plasă de siguranță.
Pentru că deciziile cele grele nu sunt pietre de moară la gât de sinucigaș, ci întoarcerea EU-lui la nava mamă.
