Buna Manon,
Ti-am mai scris eu, acum niste luni in urma. Paul ma numesc.
Citeam acum despre plansul tau, cu multimea lui de motive. Sper macar sa-ti fi fost eliberator. Plansul.
Si, citind am prins curaj sa-ti spun ceva ce as fi vrut sa-ti spun mai demult.
Tot despre un plans. Al meu. Plans pentru care tu esti principala vinovata… Glumesc, desigur !
Prin luna Iunie, am dat din intamplare de Jurnal, si l-am citit sper pe tot. Acum, daca stau si gandesc mai bine (de fapt simt asta, mai mult decat o stiu) cred ca Jurnalul a dat de mine. Intr-un moment in care aveam nevoie de el.
Pe masura ce-l citeam, tot ce am acumulat in ultimii ani – frustari, neimpliniri, bucurii de care n-am mai stiut sa ma bucur, si altele, toate adunate cu stiinta sau cu nestiinta – dintr-o data au inceput sa se desfaca, pe rand, pe indelete, cu fiecare poveste citita.
Eram acasa, din fericire singur, cand am terminat de citit. Cu nod in gat si gol in stomac, ma mai intorceam si-l rasfoiam. Cu regret ca n-ai mai scris demult in el, dar si cu bucurie ca am fost acolo, incercand sa pasesc pe urmele pasilor tai. Mi-am exprimat bucuria asta, trimitandu-ti un mesaj atunci.
Si inca eram acolo, printre randuri, cand mi-ai raspuns. Chiar nu ma asteptam sa raspunzi, sau nu atat de repede. Si mai mult, mi-ai spus ca simt jurnalul viu. Asta chiar in momentele cand eu chiar simteam, ca-i viu si ca vreau sa-l imbratisez. Atunci, la cat sunt eu de mare, si-n fizic, si-n ani (ca am aproape 46), m-a pornit un plans navalnic. Un plans din ala cu taiat de respiratie, cu hohote, din care abia daca reusesti sa te opresti ca te cuprinde iar. Nu cred ca am plans vreodata cu plansul asta.
Sa nu crezi ca ceva din Jurnal m-a tulburat, chiar de sunt destule scrise acolo care pot s-o faca. Cred ca pur si simplu trebuia sa se intample, si atunci a fost momentul cel mai bun pentru asta. Nu stiu cat efect eliberator a avut plansul meu, dar a avut- asta mi-e limpede.
***
Bună, Paul,
Ţi-am așezat scrisoarea în jurnal.
Adică în sufletul meu, căci jurnalul sunt eu.
De ce?
Pentru că așa.
Tu ai găsit jurnalul ăsta, care te-a ajutat să îți eliberezi neliniștile, iar eu, la rândul meu, citesc și recitesc scrisoarea ta și mă ajută să trec prin momentele astea grele.
Adică în sufletul meu, căci jurnalul sunt eu.
De ce?
Pentru că așa.
Tu ai găsit jurnalul ăsta, care te-a ajutat să îți eliberezi neliniștile, iar eu, la rândul meu, citesc și recitesc scrisoarea ta și mă ajută să trec prin momentele astea grele.
Cu drag,
Manon.
Manon.
***
Dragă Geo,
Îți mulțumesc pentru că ești.
Pupici pe fruntea-ți.
Pupici pe fruntea-ți.
