Fragilul bolovan

on January 22, 2010 in Ruşini mondene

Este incredibil cât material îmi oferă postul lui lui diaconescu, dar, mai ales, diaconescu…
De când a dat vitejia în el şi nu a făcut front comun cu celelalte televiziuni în perioada alegerilor, m-a obligat să îl urmăresc. Pe zi ce trece i se adânceşte surmenajul, devine mai slab, mai gălbior, mai metafizic…
Iată şi exemplul elocvent, care mă face să pufnesc în râs penibil, singură pe stradă: într-o seară predestinată ratingului zero, în studio se afla un nene care îşi spunea povestea interminabil, molcom şi neconvingător, în timp ce diaconescu privea jenat în laptop.
La un moment dat, nenea simte că a venit momentul să încheie, rotund,  gratulând gazda: “Mulţumesc mult pentru norocul care l-am avut”. Diaconescu, eteric: “Să dea Dumnezeu!”
… Râd cu lacrimi şi acum…

Leave a Reply