Uneori arăt drăguţ. Nu ştiu ce se întâmplă peste noapte, nu am descoperit misterul, însă dimineaţa am o lumină – pe care o pun în valoare cu ajutorul sfântului fard, şi aşa plec la drum.
Văd privirile bărbaţilor, admirative. Pe care le susţin, din vârful genelor mele rimelate. E un mod bun de a-ţi începe ziua.
Iată, de exemplu, azi: înfruntam nămeţii de pe trotuar, când, în faţa ochilor, apare un echipaj alcătuit din trei maşini mari, cu plug, care curăţau strada. Copleşită, de parcă defilau tancurile, mă opresc şi scot pe gură un “uau!”. Primul şofer, cu o vagă alură de titel (dar parcă uşor mai dop) mă vede, simte admiraţia şi execută un salut la şapcă, fudul.
Iată cum, ziua de azi, a făcut doi oameni fericiţi: eu mă simt sexoasă, el, erou.
