Veşti noi. Am fost cerută în căsătorie. E pentru prima dată când mi se întâmplă, şi s-a petrecut chestia pe trotuar, în faţa blocului meu, direct. E un lucru drăguţ, şi m-a mişunat prin suflet niţică flatare.
Acum să trec la partea concretă a problemei.
M-a cerut în căsătorie Titi (ştiu că e un nume de imbecil, însă lui i se pare că dacă îl strig Constantin, e şi mai rău).
Şi de aici vă rog să începeţi să râdeţi (păstrând limitele, din respect pentru mine) de situaţia care se prezintă după cum urmează: Titi e un vecin care mă filează într-un mod nu tocmai discret, de vreo câteva luni.
Are 37 de ani.
Înalt şi masiv.
Foarte drăguţ la faţă, cu o gropiţă adorabilă în obraz.
Rac.
Fost rugbist.
Actualmente şofer pe TIR cu burtă.
Solo, divorţat.
Lipseşte de acasă toată săptămâna, că are curse. Vine numai în uikend, şi stă la bere cu alţi vecini, pe trotuar.
Gospodar.
Eu voiam să îi fac lipeala cu o tipă de la noi din bloc, pe care mai bine o sari decât să o ocoleşti, solo şi ea, şi tot gospodină, care îl plăcea discret.
Sâmbătă merg la magazin să îi iau de mâncare Pupei. Titi îmi sare în faţă, neaşteptat de agil pentru masivitatea lui, zâmbind galeş din gropiţă, cu ochii calzi, de câine.
Îl întreb ca nuca în perete, uşor jenată de manifestarea lui nonverbală, dacă s-a mai gândit să o ia pe Tanţa, la care el îmi răspunde direct şi fermecător:
“Nu o vreau.”
Pauză mică.
“Eu pe tine te vreau.”
“Titi, tu mă ceri de nevastă?”
“DA! Vrei să te măriţi cu mine?”
“Nu!”
“De ce, nu?”
“Pentru că eu sunt altfel”, zic, “sunt artist, şi nu ne potrivim, deci nu vreau.”
…La care îmi răspunde plecând, cu un zâmbet uite-atâta pe faţă: “Eee, parcă e după tine…”
Eu rămân tablou.
Anumite persoane old-e din bloc m-au sfătuit să îl iau, să nu mai aleg.
“E şofer pe TIR” zic, ” pentru Dumnezeu, e mai rău că inginerii”.
“Ei, şi tu acuma, dacă e om de casă e bun, şi faci şi tu copilul ăla pe care ţi-l doreşti de atâta timp…”
Gaşca de la bloc tine cu mine. “Nu îl lua, dă-l dracu’.” Toată liota de vecini, cu care îmi împart amarul zilnic, pe coridoare, are o tensiune, o gelozie, o teamă că m-ar putea lua cineva de lângă ei… Ceea ce mă flatează mai mult decât cererea lui Titi.
Aşa. Aseară îl văd pe Titi ca bântuie prin faţa blocului. Şi cobor la scară, cu alaiul de cerberi. Trece pe lângă noi, salută cu bun simţ, şi pleacă în casă. Noi facem consideraţii discrete asupra bunei lui creşteri. “O să coboare, iar, zic”. Şi stăm.
După ceva vreme, o prietenă iese din scara şi îmi zice: ” 6! Vine Titi. E înconjurat de un nor de parfum”.
Titi coboară vorbind la telefon cu un prieten, despre fotbal şi Becali (normal, nu!?) se duce să îşi cumpere o bere şi vine la noi. Stă şi el pe scară, având grijă să sufle praful, mai întâi.
Atmosfera devine, brusc, de gheaţă. Toţi sunt tensionaţi şi conversaţia înţepeneşte o clipă deasupra capetelor noastre, ca un ţurţure ameninţător.
O să scriu doar esenţialul din discuţiile de aseară:
“Titi, am spus la toată lumea că m-ai cerut de nevastă.”
“N-am vrut să te supăr.”
Privirile găştii se plimba de la unul la altul ca la tenis.
“Nu m-ai supărat, mi s-a părut că eşti adorabil, îmi eşti foarte drag.”
Pauză. Toţi scormonesc, nu ştiu de ce, cu privirea în pământ.
Titi rupe tăcerea: “Şi vrei?”
“Păi, uite, eu zic să îţi răspundă ei. Sunt ca şi familia mea. Dacă ei zic da, voi zice şi eu la fel.”
Toată lumea tace şi mai adânc, asurzitor.
Titi se îndreaptă spre cea mai mică din grup:” Spune-i să zică da”.
“Nu vreau, de ce să zică da?”
Titi renunţă să întrebe mai departe, căci simte o mârâială ascunsă.
“Cum să mă mărit eu cu tine, nici nu te cunosc?”
Vocea lui Titi e defectată profesional, când vorbeşte, parcă bagă într-a cincea. “Păi ce să cunoşti? Nu mai suntem tineri, şi apoi mie nu îmi place chestia cu sa ieşim la suc, la film, să ne plimbam, nu am timp de aşa ceva. O duci pe femeie acasă, cumperi o pizza, bere, şi gata.”
… Părul meu de pe ceafă începe să se ridice ameninţător, ochii mi se fac de sticlă şi şuier duios: “Titi dragule, adică tu iei femeia, îi dai o bucată în gură de pizza şi o bere şi după aceea o arunci în pat şi o iei de nevastă, gata, aşa e?”
“Da.”
Brusc, toată lumea se destinde şi fiecare dintre noi îşi aduce aminte că trebuie să meargă, ba la masă, ba la culcare. Titi îşi mai ia două doze de bere de la magazin, la pachet pentru acasă, şi pleacă şi el.
Asta a fost povestea cu cererea mea în căsătorie. Cum fuse se şi duse.
În inimă, adânc, am un dor de cineva… Evident, de altcineva. Nu pot scrie aici despre el, însă simt că mă doare dorul. Vreau să îl văd şi să îl ţin în braţe, să îi dau lui povara asta care îmi face inima să îmi bată apăsat. Este, evident, şi el, un alt cretin, căruia îi e teamă de mine şi mă vrea, în acelaşi timp…
Aşa fu povestea cu Titi. Amândoi ardem în focurile iubirii. El pentru mine şi eu pentru altul. Suntem, în fond, noi bieţi nefericiţi care îşi canalizează sentimentele absolut greşit.
Amandoi învinşi.
De propria noastră orbeală.
De faptul că unul ţinteşte prea sus, altul prea jos.
Atât pentru azi.
A., ai legătura!
Archive for August 19th, 2007
Regizorul prieten mi-a spus că a scris scenariul gândindu-se că eu trebuie să joc. E bine. Nu îmi fac iluzii, ca să nu am deziluzii. Se pare că filmăm în noiembrie. E un scurt-metraj, însă ar trebui să iasă bestial. Ajută-ne, Doamne!
