M-am întors la citit. Am o perioadă din “aia”, în care surprind cu sictir major lăbăreala din jur.
Am citit, în două săptămâni, “Codul lui Da Vinci”, cele mai bune “Nuvele” adunate-snop ale lui Guy de Maupassant şi “Hoţii de frumuseţe” a lui Pascal Bruckner. Nu au nici o legătură cărţile astea între ele. Ca să pun bomboana pe colivă şi să mă autosurprind în continuare, acum citesc “Pe drumuri de munte” a lui Calistrat Hogaş… Simt o nevoie imperioasă să mă scufund în altceva decât cotidianul ăsta împuţit, care nu mai înseamnă nimic altceva decât alergătura după banii de facturi şi indolenţă.
Sunt nostalgică după timpuri pe care nu le-am trăit, dar în care mi-aş fi găsit locul.
Mă pregătesc să citesc integrala M.Proust.
Mă cufund în alte timpuri, pentru a mă proteja de suficienţă.
Mă răcoresc cu alte vremi, pentru a îmi păstra proaspete inocenţa, hazul şi sensibilitatea, care par desuete acum şi anacronice.