Ăştia de la Caţavencu ar trebui să îmi dea ziarul pe gratis, la câtă reclamă le fac eu, involuntar. Şi anume, râd. În metrou, mă aşez pe scaun la răsfoit, şi, pe măsură ce intru în citire, trec brusc de la zâmbetul jenat, să nu zică aia că sunt nebună, la chicoteli cu lacrimi în ochi.
Ba chiar, azi, m-am surprins – vizionând poza de pe prima pagina- excelentă- că am pufnit în râs brusc, fără o avertizare prealabilă.