Am o întrebare, care mi se aşterne pâclă pe limbă, de fiecare dată când stau şi aştept metroul: De ce, în timp ce unii oameni se aşază într-un aproximativ rând, alţii vin direct şi se postează pe peron, în faţa uşilor?
…Nu e clar, oare, că toţi stăm, evident, în aşteptarea aceluiaşi metrou? Nu toţi vrem să urcăm, la fel de mult?
…Eu am rău de înălţime, şi de aceea nu mă apropii de peron, niciodată. Mă întreb, dacă nu ar fi aşa, aş intra în faţă, cu aceeaşi nesimţire?
…Probabil că da.
Nu toti vrem sa urcam la fel……unii au vrut sa alerge pe strazi in 89…alti au vrut in Balcon…altii au vrut sa ramina in acel Balcon…..nu au plecat dupa ce au spus ce au avut de spus…..iar altii chiar au vrut din umbra sa participe la realizarea componentei….urmatoarelor BALCOANE. In teorie multi doresc chestii asemanatoare….dar nu toti se lupta….si mai ales nu fiecare ARE si posibilitatea si disponibilitatea de a folosi TOT pt a-si atinge telurile. Si mai e o categorie care se lupta pt teluri mici…..un scaun in metrou…..pozitia linga bara cea mai stabila….linga usa….sunt motivatii multiple….sunt atavisme din care APUCATORISMUL….era ideologie de supravietuire. Si mai cred ca nici in 30 de ani….chiar cu schimbarea generatiilor….acel rind ideal nu se va forma in fata usii la metrou. Nici nu cred ca ar fi indicat. Omogenizarea chiar si in bine e teribil de periculoasa.Lumii ii sta bine stratificata si diversa.