Jurnalul lui Manon.

Bună ziua, să zicem, generic, cuiva din Italia.

Te-ai întors în jurnal de 560 de ori. Mulțumesc pentru interes, să zicem.

Eu am impresia că cei care mă citesc sunt deosebiți. Să zicem, acum, doar deosebiți.

“Manon ia muie.” …?

Să zicem că nu ia.

Ți-am răspuns politicos, ca să nu mai bați eterul degeaba a 562-a oară, doar pentru a afla dacă iau.

Mă întristași. Nu-i nimic generic în poza de mai jos. Tu ce zici?

Știi?

Starea aia de blue. Cu auriu pe margini.

Uite.

Pentru mine.

Pentru cei care simt.

Care nu mint.

Care își asumă că, uneori, fac greșeli și cad din susul pe care s-au cățărat singuri.

Doare, uneori?

Ești viu!

Uite.

Nu e pentru toți.

Stare de blue.

Cu auriu mult, ca speranță de va fi bine.

Pentru că ești singur.

Pentru că îți vei petrece veșnicia tot singur.

Până atunci, însă, avem o eternitate de trăit, alături de cei care chiar contează.

Unu.

Doi.

Trei.

And…

ONE! TWO! THREE! FOUR!

Acum recitește ceea ce am scris, pe fondul ăla muzical. O să simți exact ceea ce simt eu acum. 😉

Am primit link-ul de la un Andrei frumos și cald și bun.

E sâmbătă.

Uitați-vă puțin aici, să vă aduceți aminte că patriotismul nu e nici vetust, nici trend.

The World without Romania?

… Neah.

Suntem. Deci contăm.

Pup prietenii cititori.

“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
I-aș aduna pe ai mei, cerc, și le-aș spune, sobră: Bă! Ție, sau ție, ți-a spus cineva, vreodată, așa ceva?

Paranteză: Am întâlnit odată un om care credea că e nemuritor. “Eu n-o să mor niciodată. Știu asta.” Ăla avea o fază de teribilism, nu era idiot.

“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
Mie mi-a spus cineva cuvintele astea. Azi.
Și mi se pare unul dintre cele mai stupide lucruri care se pot scoate pe gură când creierul nu e acasă.
Nu e nici măcar compliment, ci prostie. Vid în trufia umflată cu pompa – de Ego.

Știm că nu vom fi uitați de către oamenii speciali care ne traverseaza existențele. Știm.
Dar să îi spui cuiva că știi tu că va rămâne îndrăgostit de tine toată viața… mi se pare infantil, insolent și imbecil.

Well…

I-aș fi răspuns, bărbatului respectiv, dar mi-am ținut limba.

“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
“Puiule, eu știu că, toată viața, îmi va fi jenă că te-am plăcut.“

Printr-un ciudat paradox, îndrăgosteala poate trece, iată, spontan.
Jena, însă, rămâne lipită timbru.
…Ca să te-nveți minte și să nu mai privești în jos, la goii care sunt prea plini. De ei.

Nu le potrivesc, ci le nimeresc la țintă.

E bun jurnalul ăsta, că cioplesc în el istorie.

Ca să nu uit.

Și ca să-mi amintesc, frate, câtă dreptate am eu când scriu ce simt fără să gândesc ce scriu.

Ete.

Categoria eșec.

Asta. (link ->) ANTENA mea cea bună. Futu-i!

Simt uneori cum mi se scurge, usturător, toamna, prin vene.
E prea mult aer în jurul meu și nicio pernă să-l conțină.
N-am nicio oază în care să-mi potolesc setea de liniște, după traversarea  epuizantă a unui deșert.
Îmi vine să bat din picior pentru a strivi secundele aducătoare de tristeți.
Asta simt.
Uneori.

*
Îl văd, în fiecare zi, vara.
Pe la Piața Muncii.
Când merg pe jos la școală.

Mă privește în ochi.
Cu demnitate.
Uneori îmi vine să îl salut și tac.

*

“S-a întâmplat străfulgetor“, îmi zice, azi, la telefon, o prietenă, povestindu-mi ceva repede, și încălecând, în grabă, două cuvinte.

*
Simt uneori cum mi se scurge, usturător, toamna, prin vene.
Și mă întâlnesc cu el pe la Piața Muncii.
E curat.
E îngrijit.
E paralizat de la brâu în jos.
Are picioarele moarte, încremenite în rigiditate.
Nu merge în căruț cu rotile.
Ci în cârje.

Are forță să iasă din casă.

Are putere să respire afară, fără niciun ajutor.

N-are pic de toamnă în ochi.

Străfulgetor, mi-amintesc să respir și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru TOT.
… Și da, îl salut pe acest bărbat, în gând, cu respect.

Zar măsluit.

😉

Google e doar un motor. Ca doctorul de familie. Tu îi spui ce te doare, și el te trimite la specialiști.
…La specialiștii neantului.
Riscul tău.

*

vand telefon bleg beri
Normal că-l vinzi. L-ai luat de bleg, că-l furase ăla ieftin. Ți-a făcut creierii terci și te complexează, că nu știi să citești.
După ce-l vinzi, evită să-ți cumperi un afon 4. … Că-ți prinzi în el și urechile nemuzicale.

oful de a
Da. Am și eu un of de A. Dar e mai suportabil decât vechea spaimă de R.
… Și dacă tot suntem la mărturisiri – eu sunt îndrăgostită de 5. De cifra 5.

fosta iubita doreste sa ramanem amici
Auci.
Deci relația e gata.
Iar ție ți se pare ușor absurd să o suni pe femeie doar pentru a o întreba de sănătate, în condițiile în care până acum îi luai pulsul direct, lipind-o de pieptul tău.
…Sau cerșindu-ți ea, asta? …

urari la implinirea a 85 ani
Mare dilemă ai, Ioane, de o aruncași pe google…
Înțeleg.
Nu-i poți ura tradiționalul la mulți ani, că sună ironic.
De ce sună ironic?
De gâgă ce ești.
Ia și spune-i: “Îți doresc, din tot sufletul, la  acestă aniversare, ca tot ceea ce îți dorești dumneata – să se împlinească!”
…După care îmbată-te fleașcă. N-o să apuci 85, dar ai o șansă la testament.

o noua viata cu tine iubirea mea
Gigi, o ratași din start.
Tu suspini apăsând tastele pe google, femeia suspină că o apasă, la munte, Costică.
Avantajul lui, că n-are internet.

mie dor de noi
Te înțeleg.
Dar o înțeleg și pe ea, că a plecat. S-a simțit obligată să folosească, în locul tău, linia de despărțire.
Ție clar, acum?

te rog sa ma futi
Cu plăcere. Direct în gură. Nu pentru cerere, care e politicoasă. Ci pentru că-ți văd, prin monitor, unghiile negre pe search-ul cel alb.

obrajii lui necunoscuti
Am visat și eu. Dar la ochi necunoscuți. La guri necunoscute. Și la, mă rog, alte necunoscute organe aferente (sst, acolo, în spate, mă refer la inimă și evident că mint).
…Dar la obraji… Ciudat. (Sau poate speri ca obrajii necunoscuți să aibă niscai gropițe? Că aici, ah, te înțeleg).

poze cu fete crete sarutandu-se cu un baiat
1. Deci mai multe fete crețe.
2. Și un singur băiat.
3. Sărutându-se.
Boon.
N-ai specificat cum trebuie să aibă băiatul părul.
…E greșit dacă țin cont de tot contextul 1+2+3 și folosesc, pardon, cuvântul lins?

Cvasi-silogism.

Corect.