Archive for the ‘Oglinda’ Category


Zâmbeam.

Azi am venit pe jos, la ceas târziu de noapte, de la școală. Ce cald și ce frumos era afară…
Ajunsesem pe la Piața Muncii și zâmbeam. De aia.

O țineam pe Maria la ureche, că avem minute multe și pe nimeni cu care să le consumăm.
O țineam pe Maria la ureche, pentru a fi surdă la ticăiala inimii nostalgice.

Am îmbătrânit cu un an și două luni.

Independența e ca un bolovan greu pe care femeia îl împinge spre vârful muntelui.
Ajunsă acolo, epuizată și golită de sentimente, se așază pe piatră și  fredonează copilăresc, agitând un steguleț alb, Să fie paace în lume.
După care îi face vânt bolovanului în abis.
Și aleargă după el.
Să-l urce.

Cum să nu zâmbești?

Mă seacă ploaia asta rea şi duşmănoasă.
E ca o relaţie ne-vrută.

O păcăleală sadică a “uite lumina, nu-i!”

Deci 🙁

azi

on May 9, 2011 in Oglinda 4 Comments »

Zâmbesc.

Şi-atât.

Hai să ne-ntâlnim sâmbătă seară.

Azi.

Ce zici?

La șapte fără un sfert.

Matei Voievod 75-77.

Nu în școală, ci în clădirea Studioului de Teatru. Aceeași adresă, Corpul B.

Etajul trei, Sala Cojar.

Cehov. Ursul și Cerere în căsătorie. 🙂

Să ne râdem.

O să mă recunoști, că zâmbesc frumos.

Hai! 😉

:-(

on May 5, 2011 in Oglinda 5 Comments »

Al cui o fi cerul ăsta îmbufnat? Al meu nu e.

(Şi pe la voi plouă?)

… că şi el, pe mine. 😉

Comunicare tacită
Mostră (dă click pe poză şi uită-te la ore):

.

.

.

.

Da. Cam aşa. De asta şi scriu, uneori, deşi n-aş prea vrea…
Pentru că sunt oameni care vin aici. Şi revin. Zilnic. De câteva ori pe zi/noapte.

Vă mulţumesc. Şi vă iubesc. 🙂

1. Pentru cititorul prieten

A-ha! Azi e ziua muncitori din toate țările, uniți-vă-n distracții!

Deci vă urez un Happy Unu Mai! … Și mai ȘI decât ăla de anul trecut!

Vă rog respectuos să nu lăsați gunoaie la locul faptei.
Ah, și să aveți grijă la căpușele de pădure, e sezonul lor. Le puteți evita așezându-le pe parbriz un pahar de plastic și rugându-le să dea maneaua mai încet, că doarme copilul.
…Pădurea e a tuturor, zic.

*

2. Pentru mine

Șezi!
Când durerile seacă iar lacrimile s-au evaporat, singurătatea se cristalizează și-ți devine scut de apărare.
Se fisurează, în timp, iar cioburile apasă pe suflet, a nevoie. De zâmbet cu ochi rotunzi și de îmbrățișare care taie respirația.
Nu te panica.
Ridică-te!
Nu cere nimic, oferă.
Zece oameni. Opt îți vor răspunde la zâmbet. Pe ceilalți doi, îmbrățișează-i tu.
Nu azi. Ziua de 1 mai – tu o sărbătorești pe 2.
Șezi!

cam așa…

on April 30, 2011 in Oglinda 5 Comments »

.

.

Corect. 😉

bufnilă

on April 29, 2011 in Oglinda 2 Comments »

Mai mor, mai înviez, că tot e sezonul…

Azi am venit târâș la școală, eram furioasă pe ziua de ieri. Nu comentez, că, vorba Darei, mă cenzurez, de la o vreme. …Strașnic.

Cu nervii la pachet, făceam slalomuri printre copii, să le zâmbesc, să încerc, măcar, să par zglobie – că dacă tu ai ochi de mort, cum să primești lumină înapoi? E, și de la atâta încercare, ajunsei să mă bucur de-a binelea. Io-s repede bucurătoare. 🙂

Nenea ăla, filosofu’ bătrâior, mă simpatizează.
Deci am luat căștile băiatului de la camera de filmat, și, fudulându-mă, zic în microfon, șugubeață- să m-audă nenea care era în altă locație: Ce faci, tati?
– Bine, tati,
îmi răspunde el.
Am vrut să-ți zic doar că te pup. Te pup.
– Stai, nu pot vorbi, că am treabă.
Instantaneu mi-a tăiat zâmbetul, din rădăcină.

Zece minute mai târziu, ne-am întâlnit prin zonă.

– Nona, unde e Rodica?
– Nu știu!
– Îmi scăpă printre dinți tot snopul de nervi pe care i-am adunat de ieri, de mă și mirai singură.
– Ești supărată pe mine?
– Normal că sunt!
Toți sunteți o apă și-un pământ, și vă mirați că femeile preferă dracului să îmbătrânească singure! Când suntem scumpe și jucăușe,  ferit-a sfântul să ne răspundeți frumos și cald, “Te pup!” sau “Mulțumesc.” …Noo…
În loc de un singur cuvânt drăguț, preferați să înșirați o frază lungă și tâmpită, de ne secați la inimă!

…Mi-a ieșit așa, puf!

Omul a rămas smirna.

OoKeei… (mă consolez eu preventiv, cu teamă să nu mă supăr)… Cred că am avut dreptate, în principiu.
Dar, gizăs, nu pot să nu remarc faptul că dacă vreau să dau lecții, e bine s-o fac cu bărbații care au viața înainte, nu înapoi.

… Sunt în sezonul de reproș mocnit.

Ar cam fi cazul să sting lumina pe tot anul trecut…  That’s the way.


scântei

on April 26, 2011 in Oglinda 11 Comments »

Mi-e dor de toţi oamenii de care mi-a fost dor vreodată.

…Deci m-am dat dracului. Înseamnă că mă trezesc din amorţeală.
Nasol.
De-abia îmi deprinsesem inima să meargă pe străzi cu ochii închişi.