Aşadar, am făcut o nouă pagină, că pe aia de ieri alergam ca pe autostradă, c’mon, 402 comentarii… 😉
Ziua mea, pentru că sunt eu sucită, va avea, iată, 36 de ore.
Tematica acestei pagini este aceeaşi de azi noapte, aniversarea: …pretext de muzici, râs mult şi beuturi imaginare.
Concluzii după prima noapte: ne-am făcut de cap bine, aşa cum ne-am promis, şi am fost fericită să vă am alături.
Dar să vă povestesc ceva, de azi dimineaţă. Am venit pe jos la şcoală, într-un suflet, să continuam şi petrecerea, dar să îmi ţin şi şedinţele, că la bugetari nu se dă liber de ziua naţională a omului privat.
Mă opresc, în drumul meu apăsat, în faţă la Safe Way, că terminasem ţigările. Şi văd în plan îndepărtat un tip bine. Înalt şi drăguţ, n-am cum să nu-l remarc. Cobor privirea instantaneu, căci simt că şi el mă priveşte… să nu creadă omu că îl admir cu gânduri ascunse când chiar aia făceam…
Dau să intru în magazin şi tipul îmi spune: Mă eviţi? Te faci că nu mă cunoşti? (de unde să ştie el că eu remarcasem doar alura, nu şi ochii…)
Ridic privirea şi…Ăl mic, da, al nostru măh, de aci, din Jurnal…
L-am îmbrăţişat de l-am rupt, până a rămas cu parfumul meu pe haine.
Am ajuns la şcoală. Unde mă aştepta, la poartă, un uite-aşa de mare buchetul de flori, o pagină cu inimioară, semnată de…VOI, şi cadou cu cerceluşi, brăţărici şi păndănţel…
Le am aici, lângă mine.
Iar pe voi, toţi, în inima care stă să îmi crape, de prea multă fericire…şi nu ştiu să o administrez…
…Aşa că suflu cu ea, cu fericirea, în eterul plin de voi, să fiţi bine, aşa ca mine…
Vă iubesc.
Acum revin.
Ce făcem, frăţie, azi, concret? 😉 Ete, de la Manon… Bobby
…Fără număr!!!
Late edit: …A venit mokuţa la mine la birou, să mă vadă…Mulţumesc. Atât. 😉
