Veriga lipsă – Mimiţii

on November 23, 2004 in Comori rătăcite, Goluri..., Crochiu, Sub lupă

Am descoperit o nouă specie de umanoizi: mimiţii, cu accent pe al doilea “i”. Ei reprezintă veriga lipsă dintre primate şi homo sapiens erectus. Ca organizare psiho-somatică se încadrează în crengătura neisprăviţi.
Ca aspect fizic, par persoane respectabile, cu ochi blajini, loviţi de nulitate. Dotaţi cu un ego supradimensionat şi (în funcţie de sex) testicule feştelite, ei dispun de o însuşire ce îi face adaptabili, mimetismul- care dă şi numele speciei.
Astfel, comportamentul şi ideile mimiţilor, copiază şi se mulează spontan pe comportamentul şi ideile interlocutorului. Când stau de vorbă cu un om cultivat, adera subtil la idei măreţe, etică şi spirit civic, cu o înflăcărare perfect sinceră. Când se întâlnesc cu oameni promiscui, barbari şi primitivi, devin numai muşchi cu vagi urme de grăsime. Dacă sunt masculi, le asudă ochii dupe un kur de curviştină, la unison, şi se simt onoraţi dacă vreo putoare le face onoarea să-i reguleze, plătită. Dacă sunt femele, aparţin subdiviziunii mimit halitor.
Cum îi recunoşti? E simplu: La furie, scapă porumbei de genul: “Nu mă cunoşti, eu nu sunt aşa de faţa cu alţii”. Apoi, fiind profund influenţabili, îşi schimbă ideile şi convingerile spontan, în funcţie de ultimul om care i-a influenţat.
Sunt veşnic nemulţumiţi, şi veşnic în căutarea unui om care să-i coordoneze, să-i conducă, să-i piseze, pe care îl reneagă, apoi, clamându-şi libertatea de a se supune din nou, altora, mimetic.
Se cred de esenţă superioară, şi numai când un mimit din asta te înjunghie, cu idei copiate de la altul, pe la spate, înţelegi de ce Dumnezeu, în marea Lui înţelepciune, a pitit bine, timp de mii de ani, aceasta verigă lipsă.
Zbată-se în pace!

Leave a Reply