– Cum ți-ai petrecut cutremurul?
– Apropo de asta, fii atentă aici. Ca și tine, nu știu decât ruta serviciu-acasă; nu pun piciorul în bodegi, oricât de mult mă macină singurătatea. Am avut, întotdeauna, groază să fiu agățată de tipii de prin cluburi. Simțeam că sunt versați într-un fel periculos, pe care eu nu l-aș recunoaște – neavând repere, scut de protecție, replică, glonț pe țeavă sau sprint să mă evapor la timp. … Mai ești la telefon?
– Da. “Sprint să mă evapor la timp” e beton.
– Așa. Am stat, futuimamaeideviață, departe de cluburi, să nu mă nenorocească vreun gigoloi. E. Și a venit CLUBUL la mine la serviciu!!! …Cu fața nevinovată de struț cinstit, cu ochii ca ouăle moi, cu manifestări de doamne-cât-de-tare-ești-femeie, cu inima ÎMPIETRITĂ !! …Cât ghinion poate avea o femeie singură într-o singură viață???
– …
– …Mai ești la telefon?
– …Da, sunt… Te sunasem sperând să zâmbim puțin.
– Iartă-mă. … Auzi?
– Da.
– Dar tu cum ți-ai petrecut cutremurul?
– … Din nefericire n-au existat victime.