Merg pe jos, la work, să evit autobuzul.
Pe stradă păstrez distanța.
Azi, pe trotuar, cam la doi metri de femeia care vine din sens opus, mă pocnește în nas un parfum.
Ditamai norul de parfum – solid și cu volumul a două tancuri de război – o precedea pe doamnă, ca un convoi funerar de faraon cu îmbălsămarea expirată.
Mi-a venit să, dracu, tușesc, strănut simultan, dar m am abținut.
Noi, ăștia care mergem pe jos, nu scoatem sunete suspecte pe stradă, ca să nu ne uităm urât și sugestiv unii la alții, cu sprânceana ridicată a “Izoletă? …Anyone?”
În alte condiții aș râde, dar e prea trist.
Cuz.
Face it.
The worst is yet to come.
