- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
…si totusi sper sa mai si scrii…
Esti minunata, chiar asa, tacand…
draga nona,imi pare rau ca nu mai scrii…citeam din cand in cand acest jurnal si era adevarat..de multe ori trist, poate cinic alteori(mai putine),autoironic sau zeflemitor la adresa falsului din macabrul circ al realitatii(ce frumos m-am exprimat)..duios de multe ori,plin de entuziasm,pentru bucuriile altora (multe) si pentru cele personale(ceva mai putine)..il citeam pentru ca avea verb si te recunosteam …te vad in aceasta fotografie, stilata,frumoasa,distinsa si putin distanta:) ….nu te distanta de tine, nu te lasa in urma, cei din jur au frumusetea pe care parti din noi insine,o regasesc in ei…scoate din tine forta care nu ti-a lipsit niciodata, schimba ceva major, atarna-ti o bucurie mare pe inima si revino aici,tropaind,sufland in pumnni si frecand mainile, ca un copil,incantat,dupa ce a facut un om de zapada !!! ………….. vazandu-te scriind, as avea speranta ca ai chef sa vezi,sa satirizezi,sa bestelesti,sa te induiosezi, sa plangi si sa razi..si ar fi bine 🙂
Nona, ca o stea… Eşti la fel de frumoasă ca prima oară când te-am vazut – ultima reprezentaţie pentru “Un tramvai numit dorinţă” a copiilor. Je t’aime, Manon.
Nona, noi doua sigur ne-am cunsocut…undeva,cindva….
Ce bine ca te-ai intors!
Manu
Iubitaaa mea! Ce frumoasa esti! Ce coola esti! Te pup si te iubesc. 🙂
Ca Susan Sarandon combinata cu Eminescu…si sange de roman si aroman!Frumoasa mami, strasnica femeie..prea strasnica pentru lumea asta fara de oua…