Îmi plac doi bărbaţi. Pe unul îl văd mereu la televizor, e şi actor, pe altul îl văd mereu pe la bloc, e vecin.
Primul e alb, luuung, slab ca un ţipar, cu care m-am intersectat de câteva ori şi m-ar pica în aşternut, la drum de seară. Am emoţii când mă gândesc la el, l-aş iubi puţin… Ceea ce n-o să se întâmple.
Al doilea e mulatru, medic, frumos şi cu burtica.
Nu e singur (normal!), are o tipă. Pe ea am poreclit-o Rekina.
Pe el, Bobiţa, că seamănă cu Bobby, ăla, care face grătare la un post tv.
Mă întâlnesc zilnic cu el, pe palier, şi îi zâmbesc larg, cu drag. Ştie că îl plac şi trece demn pe lângă mine, scrutându-mă, căutându-mi privirea şi zâmbetul. Gaşca de la bloc credea că sunt nebună când le spuneam că frumuşelul ăsta a devenit dependent de atenţia mea. Până ieri, când a trecut pe lângă noi de două ori, iar eu vorbeam cu cineva, ca şi când nu l-am văzut. Ochii lui îmi căutau privirea, involuntar, în timp ce gaşcă de lângă mine îi analiza stupoarea. Gotcha!
**
Ceasul meu biologic bipăie a relaţie nouă, cu indragosteală, râs mult şi fluturi în stomac. Terenul este pregătit, şi corpul meu emite semnale…Ai dracu’, le captează numai insuratii blazaţi, care îmi dau târcoale ca rechinii şi se ofensează dacă le explic că locul pentru care concurez eu este I, nu II.
… Bărbate, ştiu că eşti acolo, undeva, căutându-mă şi tu, vino şi ia-mă!
intreb si eu:cum stii dc e el?..ti s-a intamplat sa crezi ca da,cautarea a luat sfarsit?..ca te-a gasit??
nu stiu ca e el. stiu doar ca el exista undeva.
nu mi s-a intamplat sa cred ca a luat sfarsit cautarea.
…poate pentru ca mai mult timp din viata mi-am petrecut cautand, decat fiind langa cineva.
cand spun “cautare”, spun “asteptare”.