Punctul 1. Acest spot este senzaţional. Viu. Lubrifiat. Tonic. Optimist la max. Luminos. (Aici se aud aplauze sacadate, timp de 10 secunde).
Precizare: tot ceea ce aţi citit la punctul 1, nu e scris de mâna mea, ci de frica de a nu greşi cu interpretarea, şi vreun staff de pe aici să mă spulbere.
Părerea mea o găsiţi mai jos, la punctul 2.
Punctul 2.
(Distribuţia actorilor): Nu înţeleg cum se poate cupla, într-o reclamă, o aşa de frumoasă ţărancă, cu un aşa de urât ţăran, ce are făţău de meşter sculier, nu de agricultor. Dă urât la teve, şi de urât sunt sătulă de mine.
(Prezentarea personajelor) Ţăranul: e şi sărac lipit, şi aşteptător de zestrea fetei, deci, putoare;
Fata: în sfânta tradiţie de lenevie şi sărăcie românească, are ioc zestre, mamă-sa trimiţând etichete pe la concursuri, pentru a o strânge, zestrea;
Mama: au ales-o pe vicoveanca, din motive, mie, necunoscute…că e de la ţară, sau ca să o mai vedem, că o uitasem?
(Gustul amar al finalului)…Nu se poate să nu te gândeşti cu tristeţe că trimiterea etichetelor nu prea are sorţi de izbândă, deci fata nu va căpăta zestre veci – pururi…Deci, mesajul care e, bucuraţi-vă că n-o să se mărite cu uratu’?
Dacă da, cumpăr şi io o sticlă de ulei, pe care o consum în cinstea lor.
După care mă întorc la “Bunica”. Plictisită de utopii.
