Bună, Manon.
Îţi crescuse părul şi ţie. Aveai o alură eminesciană, deci masculină deci nasol.
Şi ţi-ai luat curaju-n dinţi şi te-ai tuns un pic la ceafă, să nu mai fie acolo fotbaliştii ăia care nu se ridicau cu gel.
Chiar. Din ce or face ăştia gelul de păr.
Nu vreau să ştiu. Probabil că din superglue.
Cu perişorii de la ceafă ajustaţi artistic, semănai cu Veronica. Veronica e fetiţă. Ah. Ce bine.
Dar tu vrei mai binele.
Aşa că azi ai fost la coafor. Să te rotunjească puţin.
A rotunji, la coafor, este echivalent cu a reteza. Uitasei? Uitasei.
Boon.
Tristuţ, Manon? Eşti tristuţ?
Pune o poză cu tine pentru cititor aici, că nu e frumos să scrii doar pentru tine, da?
Da.
Hai, curaj!
OK.
Poză cu mine, despărţindu-mă cordial de coafeză.
↓