Detest mitomanul, şi mă feresc cât pot de compania lui, care-mi consumă neuronii.
Am repulsie faţă de gudurelul complezent şi raissoneur, care te ridică în slăvi cu aceeaşi limbă cu care te scuipă pe la spate.
Nu suport persoana îngălată şi nespălată, căci exteriorul spune multe despre gunoiul intern. Ştiu că ţi-a băgat primăria tramvai în oraş, dar preţul a fost că ţi-a tăiat apa caldă?
Mă întristează omul care se minte pe el însuşi, şi mă sufoc dacă stau prea mult timp pe lângă el. Mă îmbolnăvesc de inutil şi-mi revin greu.
Mi-e, deja, greaţă, de bărbatul care mi se bagă în ochi să îl remarc, luptă eroic să mă cucerească şi, când reuşeşte, îşi pune lumânarea pe piept şi moare. Ca un făcut, nu ştiu de ce, nu ştiu ce dracu de destin căpiat am, dar aşa se întâmplă, tipul mă îndrăgosteşte şi imediat după aceea se transformă în fecioara de pe pajişte; vrea să-i fac şi gardul, să îi nivelez drumul, să mă lupt şi cu balaurul – să-l scol. Mă obligă, neisprăvitul, să fiu o Ioană D’Arc altoită pe-un Don Quijote de la Mancha. …Moment în care eu devin Hitler, iar el, un cal banal care nu poate gusta din tava cu jăratec.
Nu tolerez beţivul intelectual care se dă consumator, deşi este, practic, consumat de viciu. O experienţă recentă m-a pus la podea, maestrul respectiv îmi şoptea pe messenger, de sub masă, ba că ” Iubesc minunea asta care este viaţa” ba că “Presimt că o să mă duc curând… o să mor”. N-a crăpat, încă. Îşi suge suferinţa cu paiul sau se dă entitate extraterestră, în funcţie de gradul de mahmureală.
**
De trei zile fac curăţenie în cotloanele sufletului. Bă, cretini pesimişti şi distruşi, când v-aţi înghesuit să-mi luaţi spaţiu din inimă, am precizat că nu cer chirie, dar că insist să păstraţi curăţenie, nu aşa ne-am înţeles?!
Mă faceţi să miros a mucegai, a durere stătută, a chiloţi spălaţi în public, vă şterg lacrimile şi uit de mine şi voi ce faceţi?
Mă arătaţi cu degetul, ironic, pentru că lupt să cred în bine şi în lumină?
***
Spălaţi-vă, curăţaţi-vă, priviţi-vă în oglindă şi bucuraţi-vă că în ţara asta, aşa, de căcat, cum e ea, mai sunt oameni ca mine.
Bucuraţi-vă.
…De la distanţă. Să nu mă mai contaminaţi.