Jurnalul lui Manon.

Toată vara am dormit acoperită de o breteluță. De o săptămână, dorm acoperită de pilota cea mai groasă.

Azi dimineață, când am făcut ochi, mi-am dat seama că nu sunt singură în cameră.
…Venise iarna, musafir.
Am glisat ușooor, în jos, din pat, și m-am transferat, din iglu, la bucătărie, să pregătesc cafeaua. Fără să fac zgomot, pășind tiptil, în vârf de degete, să nu trezesc oaspetele care doarme – rece, lățit confortabil, în toate colțurile camerei.
Dau un șut, din greșeală, ventilatorului care stătea niznai la locul lui și îl privesc, tot eu, disprețuitor.
Termometrul de cameră arată 19 grade, însă încăpățânarea mea bagă mâna în foc că sunt minus 5.
Am nasul înghețat țurțure.

Afară, cerul de dimineață are culoare de iminentă ninsoare. Pe stradă, nimeni.
Or sta, toți oamenii, după perdeluțe, tremurând de frig și tânjind după caniculă?

Din spuma bej a cafelei s-a desenat, singură, o mutriță, are doi ochișori și o gură zâmbitoare… Draga de ea, vrea să mă înveselească… Înghețata de mine zâmbește sardonic: Știi că te beau, îi zic în gând…

Îmi tot fac curaj să mă lăfăi în dușul fierbinte.
De fapt, nu-mi fac curaj pentru duș, ci pentru momentul de după…

…Când, în halat de baie și cu prosopul pe cap, o să mă uit cruciş la cele două șifoniere și o să suspin dramoleta de veci a fetițelor: Cu ce dracu mă îmbrac eu, azi?

♥
(să vezi acu’ fetiţele, la comentarii…)

Îl sun, aseară, că mă plictisea drumul per pedes.
– Deci mâine vii în Bucureşti şi mă târăşti la teatru, cum vorbirăm, daa?
– Ăăă…Nu ştiu sigur dacă ajung, dar ţi-l dau pe George, să meargă cu tine.

Să mă ierte cititorii, încremenesc un pic firul poveştii, pentru a expune replicile care mi-au trecut, succesiv, atunci, prin cap:
Replica nonică, aia cu înţelegere întârziată: Da’ ce e, mă, George, oaia Dolly?
Replica logică: Lămureşte-mă şi pe mine, dragule, transferul de persoane se face pe principiul eu îţi cer lopata ta iar tu îmi oferi târnăcopul vecinului, în lipsă?
Replica şantaj mârşav: Ţi-aminteşti când mi-ai mâncat toată budinca din frigider şi eu n-am zis nimic?
Replica şantaj părintesc: Să-ţi fie ruşine, mi-am pus obrazul pentru tine ca să îţi ţin loc, aşa mă răsplăteşti tu?

Revin.
Nu e frumos să împuşti o persoană dragă, aşa că mă limitez la a o sugruma tandru, deci îi răspund:
 Ingratule… Mă sunaşi, ieri, să te asiguri că vin, şi azi mi-l “dai”  pe George? …Scââlbo!

…Ete ce-mi face copilul ăsta… Dar înţelege mami, că e îndrăgostit lulea.
(…Nu mă pot abţine, şi îi dedic ASTA)

***
Să-l sun pe George. …Sunt curioasă… O vrea să vină, surogat?
…Sau mi-o plasează pe Mihaela? (Nu de alta, dar habar n-am cine-i Mihaela…)

(Deci sunt pe jos, de râs, de la linku ăla…)